Frământări surde
Astăzi sunt tot ce ieri am cumulat Și umblă-n roiuri gândurile mele ... Păcat e să nu poți lăsa păcat Și să te temi mereu de vremuri grele! De fug sau plec, apleacă-ți chipul Și nu privi în
MIMeirosu IoanaAcolo sus
Uneori stau și mă gândesc, Cum oare pot să prețuiesc Și să conserv în vis etern Frumosul cerului patern... Acolo sus, privind mereu Observ cum timpul trece greu, Și miile de stele calde Stau
MIMeirosu IoanaDimineți îmbrăcate-n rouă
Nu știu de ce, dar mie mi-au plăcut dintotdeauna Zilele în care soarele nu-și prea arată cununa, Zile puțin înnorate Și ușor întunecate Cu cenușă-amestecate.... Zilele-ncărcate cu prospețimea
MIMeirosu IoanaCondamnatul pe veci
La porțile mari atârnând ruginite Stau strajă stafii de mult adormite. Un vuiet teribil de chinuri rasună Iar roșul de foc pe tot îl adună Negura groasă învaluie
MIMeirosu Ioana