Poezie

Acolo sus

nu mai scrieți cu majuscule integral!! când puteți pricepe?

1 min lectură·24 decembrie 2013

Mediu

Uneori stau și mă gândesc,

Cum oare pot să prețuiesc

Și să conserv în vis etern

Frumosul cerului patern...

Acolo sus, privind mereu

Observ cum timpul trece greu,

Și miile de stele calde

Stau strajă, zorii să le scalde.

Și le vedem, dar ele nu-s.

S-au stins ușor acolo sus,

Iară când noi nu le zăream

Ele erau dar nu știam.

Pentru că de la noi la zare

E-o cale lungă, foarte mare,

Iar timpul scaldă în uitare

Tot ce-a trăit...orice suflare!

Și ne-ntrebăm de multe ori

De ce dispar toate în zori?

De ce se sting de dimineață?

De ce se pierd ușor în ceață?

Și de ce noaptea, la apus,

Când soarele ușor s-a dus,

Ele renasc din întuneric

Mereu acel superb generic!

Și-n jocul lor cel sclipitor

Se-adună-ntr-un bogat decor

Ce fascineaz-orice ființă,

Ne dă iubire si credință!

În lumea lor cu unde reci

Ele se nasc si pier pe veci,

Iar noi rămânem în apus

Cu trupul jos, dar gândul sus.

Și nasc în noi mii de idei,

Mii de răspunsuri, mii de chei,

Sute de pagini și de gânduri,

Și muze ce inspiră rânduri!!!

001.338

Meirosu Ioana. “Acolo sus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/meirosu-ioana/poezie/14040749/acolo-sus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.