Mediu
De ce să-ți țipi regretul în neant?
De șoimii zboară și-apele susùră
Tu să te bucuri. Și apoi aleargă
De vezi venind tumult de viitură.
Și sună clopotele, încifreaz-ideea
Ca mai apoi să nu o poți găsi
Decât în tainice semințe de putere
Ce toți pretind a ști le mânui.
Ce e esență-n prețiozitate?
De nu un chin amarnic fără rost
Subjugi, deși nu cucerești nimica
Căci toate-or fi acelea ce-au mai fost.
În prag de moarte ați adus atâtea
Deși nimic notabil n-ați adus
Lăsați murind în sânge o făptură
Al cărei morți va fi și-al vostru-apus.
Au cine-i zeul? Op de plagiatru?
Sau necinstite uliți făr’ de sens
Mocirle-adânci în care ați căzut, au
Coloane vii de-artiști mereu în mers?
Tăceți! Căci vorba voastră vine ca povară
Peste un cântec mut de lebădoi
Ce-a mai rămas azi, astăzi pentru noi
Decât o moarte lentă-n colți de fiară?
013.351
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maxim Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Maxim Onofrei. “Nebăgare de seamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maxim-onofrei/poezie/193146/nebagare-de-seamaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
,,Ce e esenta-n pretiozitate
nu un chin amarnic fara rost\"