Un ou
Se zbate și încearcă să iasă din găoace Dar bietul el nu știe că nu e cu putință Ci-ntruna o să crape tot ce îl împresoară Dar ce este făcut nu se mai pot’ desface
MOMaxim OnofreiEteica
De mâini mă leagă lanțuri ce zdruncină mândria De gât am prins’ o zgardă ce-n veci n-a să se mute Picioarele în fiere, în valuri largi și slute De mine va să cante, încolo, poezia! Căci cine
MOMaxim OnofreiTrecere
De mori, ți-aș vrea să-ți fie seara plină De descântări, de doici și bocitori De demoni preschimbați în cântători De dragi copii ți-or face moartea lină. În cântec surd de țitere amare Să vezi
MOMaxim OnofreiArc
Unde? Unde să mă ascund, unde să plâng, unde să Strig la voi întru armonia intern-eternă Ca să mă lovesc apoi de lespedea Ce grijuliu ați pus-o sub mine. Să stau să analizez o iotă Of the
MOMaxim OnofreiNebăgare de seamă
De ce să-ți țipi regretul în neant? De șoimii zboară și-apele susùră Tu să te bucuri. Și apoi aleargă De vezi venind tumult de viitură. Și sună clopotele, încifreaz-ideea Ca mai apoi să
MOMaxim Onofreimonolit bazaltic
Și dacă mâine va fi ziua -n care trece-vom trecuți Și-n urma noastră nu-i nimica Doar oameni gri, închiși, tăcuți, Iar noi vom merge-n pas alene Pe urma celor ce s-au dus Întins, către
MOMaxim Onofreimoartea negrului
O dulce umbră de uitare Întinde-și vălul peste lume Trecând sub ea trecute nume Ce-și pribegeau pașii în zare. În ultima-i noapte de chinuri Cel negru vede cum se stinge Eteră lume; n-o
MOMaxim OnofreiIn Nox, Mortem
Se lasă noaptea Și peste zări, Ape lucind Străbate zarea Fiorul cald, Suflet murind. Căzut in neguri Milenare Din codri negri De moroi Și ape repezi, El răsare Din amănunt, Incert
MOMaxim Onofrei