Mărușteri Marius

A fost cum n-am dorit să fie:
Nu luptă aprigă-ntre lei
Nici bătălie între zmei
Doar manual...de zoologie...

Nu sunt pe-același calapod
\"Pirații\" noștri și ai lor
Căci aștia de sub tricolor
Onoare n-au și n-au nici cod...

Zi-le Dnu. Mitru! :))
Eventual, poate e mai bine în ultimul vers al catrenului:
\"Doar limba lungă, ca să lingă!\"
Zic și eu...

A fost întreaga viață bun creștin,
N-a încercat distracții sau plăcere
Și uite cum deodată, din senin,
Ajunge să se teamă de-nviere...

tristă dar la obiect...epigrama Dvoastră...sunt totalmente de acord :))
Cu stimă,
Marius

Dragii mei,
Voi, ca exponenti de varf ai epigramei de pe acest site, sunteti unele dintre vocile cele mai autorizate sa cereti o schimbare. Eu sunt doar...un epigramist de ocazie...De aceea, ma bucur de semnul (si sprijinul) vostru...poate ne aude cineva...

Stimate Dle Milos (sau Mitrule daca veti crede ca suna mai bine),

Am citit cu placere epigramele Dvoastra, pline de umor acetic si bine ancorate in realitatea. Asa ca bucuria a fost reciproca.
Sarbatori fericite in continuare...
Marius

Ma onoreaza trecerea ta pe aici, pe la \"purgatoriul\" numit atelier...daca si altii cu stiinta in ale poeziei ar da sfaturi utile celor care incearca sa isi puna nelinistile in vers, uneori fara prea multa cunoastere a curentelor si tendintelor (era sa zic trendurilor) poeziei moderne, cred alta ar fi atmosfera din acest atelier literar online...
Daca as fi macar un simulacru de poet, as fi probabil de acord cu (aproape) tot ce ai scris mai sus. Dar nu sunt poet, nici macar unul fără cititori. Asa ca nu pot sa il judec pe Nechifor Crainic, pe Ioan Alexandru, Traian Dorz, Costache Ioanid, pe care ii citesc cu smerenie si placere.
Dar ceea ce cred despre pacatul ancestral, iertare si mantuire,incerc sa aplic in special la mine si nu la ceilalti. Versul in cauza nu se referea, dupa cum sunt convins ca ai observat, la copii nevinovati...ci la salbaticii copii ai lui Dumnezeu, adultii de ieri, azi si maine...in suflet cu-argintii si pacatul in oase...unul dintre ei fiind, fara discutie, eu...
Iar ideile si convingerile mele religioase, atatea cate sunt ele, isi au izvorul in copilarie...cand am vazut bunatatea lui Dumnezeu in ochii bunicii mele, taria de a-si purta crucea dovedita de Hristos, in felul in care multi din jurul meu au indurat persecutiile vechiului regim etc.
De aceea, consider lamuritor un citat din Vasile Voiculescu:
\"Așteptarea aceea sigură și neistovită cu care mi s-a deschis zarea copilăriei mele, care îmi va închide orizontul vieții de aici, este cred așteptarea lui Dumnezeu, care, deși ascuns, nu-mi este necunoscut. Îl aștept. Și suprema aventură cu care se izbândește visul și basmul unei vieți este că are să vie.\"
Cred ca de aceea scriu, mai mult pentru mine, despre ce ma doare, despre ce ma bucura, respectiv despre ce ma impresioneaza cu adevarat...
E lumea asta si lumea nevazuta...privita prin ochii mei...
Cu deosebita consideratie,
Marius

Bun textul...cred ca doar titlul ar trebui sa fie altul...ceva de genul \"spovedanie pentru ceilalti\" sau \"spovedanie pentru cei de jos\" etc. Refuz sa cred ca suntem invinsii lui boc si compania, sau, la fel de grav, ai vreunui politician din opozitie...
Cat despre cler si politica...fara cuvinte...:)

Draga mea,
iti sunt recunoscator pt. cuvinte...si pentru ca suntem, probabil, un fel de suflete-pereche. Din pacate, singurul sfat pe care ti-l pot da, este ca e bine sa acceptam ca suntem...un pic altfel...in lumea asta plina de specialisti...in nimic...

Va multumesc pentru trecere si semn, Dle Parvescu. Si pentru incurajari v-as multumi, dar nu e cazul. Eu scriu doar pentru sufletul meu...de vreo 20 de ani...dupa ce in anii 80 mi se spunea, in cenacluri literare, ca as fi un poet promitator...si ca ar trebui sa ma fac filosof sau...critic literar :))
Si pun cate ceva online, pt. ca ador internetul si nebunia libertatii de exprimare pe care acesta o permite...

Am acceptat, cu greu, faptul ca niste versuri fara cititori nu inseamna nimic, pana la urma...de aceea mai fac si experimente, scriind versuri mai bune sau proaste si publicandu-le online.
E, pana la urma, un act de curaj, similar celui pe care il cer studentilor mei, candidati la o profesie mult mai pragmatica, sa il faca, atunci cand le cer sa publice in revistele de profil, inca de la primele \"experimente\".

Iar pe acest site, public doar ca sa demonstrez, statistic, ca din momentul in care i-am \"deranjat\" fara sa vreau, pe mai marii sitului...orice as scrie/publica...va ajunge la atelier...unde rar cineva, poate doar unii ce iubesc cu adevarat poezia, mai dau sfaturi, novicilor in materie.
De aceea va multumesc din nou, in special pt. ca va faceti timp sa treceti si pe la cei de la \"atelier\"...

Sunt de acord cu afirmatia ta in legatura cu faptul ca Domnul nu a incercat sa fuga de cruce, nici macar atunci cand ii curgeau sudori de sange, in timpul rugaciunii din Ghetsimani...doar ca, daca vei citi cu atentie, acel vers la care faci referire, vorbeste despre asin, care - fara a fi indemnat in vreun fel, iuteste pasul, ca si cum ar vrea sa-L scape de tradator...
E doar o imagine din filmul evenimentelor pe care incearca sa le descrie poezia. Nu scrie in Evanghelie ca asinul si-ar fi grabit pasii, ci e vorba doar o licenta poetica...pana si dobitoacele simt tradarea si falsitatea celor ce azi isi astern hainele inaintea Lui, pentru ca dupa cateva zile sa il batjocoreasca pe drumul spre Golgota.

Mulțumesc pentru trecere si semn, Dle. Miclăuș. Pt. mine, trecerea Dvoastra, ca teolog romano-catolic, pe aici, ma onoreaza. Isus a venit să unească și nu să dezbine. Am scris acest poem pt. ca, pentru o mare parte dintre romani, Floriile nu sunt altceva decat sarbatoarea florilor si onomastica Florinilor, Floricilor etc :(

Iti multumesc Stefania, nu pentru cuvinte, nu pentru vizită...ci pentru gând și simțire/întru nemurire, vorba unui poet creștin.
Să ai Sărbători Fericite și Luminate! împreună cu cei dragi.

Draga Paula,
eu trebuie sa iti multumesc si nu neaparat pt. cuvintele frumoase. Nu e acum sau aici (pe acest site) momentul sa spun de ce...dar cei care gandesc ca tine ma fac sa cred ca nu e totul pierdut, in lumea asta plina de ignoranta, orgolii...si nimicuri...Nu intamplator, cei care au fondat Oxfordul, au ales ca sintagma: Dominus illuminatio mea! (Psalmul 27).
Sa ai Sarbatori Luminate si fericite!

Dragii mei Mihai și Silvestru,

Multumesc pentru trecere și semn. E o întrebare/răspuns scrisă de mine, la dublul catren al unei \"Eve\" deosebit de dotate în ale versificației și epigramisticii, pe un alt atelier online. L-am postat aici sperând să dau naștere unei furtuni de comentarii/replici-epigrame, pe un subiect atât de generos, din partea epigramiștilor (f. buni, în opinia mea) de pe acest site. Așa că vă rămân îndatorat pt. răspuns...cel puțin vouă...

Din rațiune de pudoare,
Foaie verde, fruză dalbă,
Cum să aibe-ntre picioare
Una neagră și-una albă.
(milos petru)

Una neagră, ca de tină,
Poți să înțelegi, ca om,
Se-ntâlnește-n medicină
Și se cheamă hematom! :)

Dragă Miluță (iartă-mă că te \"strig\" precum te striga bunicul tău, dar din partea mea nu cred că poți primi un compliment mai mare !), ca un cititor fidel de poezie, mă bucur întotdeauna când găsesc ceva ce îmi face sufletul să vibreze. Din perspectiva mea, ca cititor, atelierul acesta virtual acesta este plin de poezii \"moderne\", cu mai multe sau mai puține stele, care - cel puțin mie - nu îmi spun nimic. Sigur, asta poate însemna că, fie eu nu fac parte dintre cei cu suficient creier (sau suflet) să le priceapă, fie autorii aberează dezlănțuit, într-o nouă formă a beției de cuvinte.
Nu e același lucru în cazul textului tău. Am trăit povestea ta cu maximă intensitate și la prima...și la a \"n\"-a citire. Și m-am bucurat de fiecare dată, ca la un film bun, pe care vrei să îl revezi, deși știi deja întreaga acțiune.
Cu toată stima,
Marius

Cu-așa miniștri, vrem nu vrem,
Alt orizont o să avem:
O Românie mai prosperă?
Ei aș...o țară bananieră!

\"Și șefului îi tălmăcește
O tipă blondă, deșirată,
Dar lui i se împleticește
Abia de când e angajată.\"
(Gârda Petru Ioan)

Cu-n șef cu minte pudibondă,
Succese nu au cum să fie.
De-aceea întreb, cu veselie:
Nu i se trage de la...blondă?