Poezie
Nebunul vagabond
1 min lectură·
Mediu
De sunt nebun, să-mi spuneți că visez,
Să mă mințiți că umblu printre stele,
Că tot ce văd în jur, cu ochii-mi verzi,
E-un vis urât, că-s fermecat de iele.
Sunt un nebun ce nu vrea case mari,
Nici bani cu carul, doar sacoșe grele
Pline de cărți cu-aromă de tipar
Și-nțelepciunea lumii ascunsă-n ele.
Sunt un nebun, azi nu vă contrazic,
Prefer s-ascult un tril de păsărele,
Pitit în colțul meu, tăcând chitic,
În paradisul meu fără manele.
Eu sunt nebunul fără de arginti,
Ce uneori stă nemâncat și-o lună,
Dar tot mai crede că există sfinți
Și că viața după moarte e mai bună.
Da, sunt nebun: prefer să mai visez,
Căci scriu, citesc și am un ideal,
Că nu-s ca voi mă bucur și plusez:
Mă bucur că nu sunt un om normal!
064423
0
nu chiar asa de rau. de aici se poate merge spre poem, spre o nata proprie, vreau sa zic. ai talent. trebuie doar, usor, adaptat. iti doresc succes!