Marta Cremeny

Da, revin...de obicei, cam asta fac când las o impresie pe care mi-a născut-o un text. Încerc să descifrez. Asta am făcut și cu poezia ta, însă de data asta nu am și scris despre starea, gândurile, învolburarea, nevoia, despre necesitatea unui drum cu durată aș spune eu, asumat conștient sau nu, necesarmente revenind obsesiv, despre multele flasuri pe care mi le-a sclipit mie poezia ta. Nu știu de ce nu am vrut o disecare, în măsura în care îmi era posibil, a textului, la nivel de semnificații. Am vorbit doar despre modalitatea de alcătuire, eventual o scurtă părere estetică.
Nici nu aș vrea să te autodescifrezi. :)În ceea ce privește ,,drumul pănă la castel\", tocmai de asta l-am și subliniat, pentru că nu l-am remarcat contextual :)
Scuze pentru pisălogeală.

fulgerând, firește...

Mi-ar plăcea să știu cum se începe un comentariu, dar în definitiv era vorba de voi...Mi-a plăcut poezia, ce evită căderea în patetism, în lamentări desuete, deși tema abordată e mereu o capcană deloc facil de evitat. Ai scris-o cu o discreție aparent doar rezumatoare, fără a pierde însă nimic din intensitatea trăirii și aducând un echilibru ciudat de dozare a imaginilor și emoțiilor. Chiar aș cita întreaga poezie, însă subliniez doar :,,tu te născuseși probabil din insomniile mele / din obsesia drumului până la castel\". Și deși ne dai senzația unei suite de flash-uri flugerând în singurătatea de după ea, mie îmi pare un tot bine legat, expus și transpus.
Felicitări, o poezie care mi-a făcut o mare plăcere!

Roxana, eu îți mulțumesc pentru popas, pentru apreciere, pentru remarcarea unui vers care îmi e tare drag și care are pentru mine o rezonanță aparte.
La întrebarea ta, îți răspund cu o completare:
a infesta - a bântui, a pustii, a nimici, a invada
- a contagia, a contamina, a infecta
Ambele accepțiuni mi-au părut potrivite, trăite.
Mulțumesc și te mai aștept.
Cu drag,
N.

Mulțumesc pentru încredere, pentru urare, pentru zâmbet...:)

Cu drag,
N.

Aveam o grea senzație de deșertăciune când am citit poezia ta, Maria...probabil că ar fi trebuit să se adâncească, dar am zâmbit când am înțeles că ai dreptate. Totuși, ,,între timp\", între efemera trecere dinspre lumină spre întuneric,,se mai întâmplă ceva\", măcar o învolburare a sângelui atunci când dăm năvală afară din noi, măcar oboseala pustiului.
Mi-a plăcut mult poezia ta.
Cu drag,
N.

Alina, îți doresc Poezie, Iubire, Fericire, Împlinire și Viață! Știu că ai avut măcar o clipă de suflet senin, învolburat, emoționat, de...suflet, citind poezia d-nei Nichita și cele ce i-au urmat. Cu așa oameni în tine, lângă tine, pentru tine, nu se poate să nu ai o aniversare cum sunt sigură că meriți.
Îți spun și eu ,,La Mulți Ani!\"

(intimitate și emoție poemul pentru tine, un dar aievea în cuvinte)
Cu drag,
N.

Mulțumesc pentru popas și pentru sinteză, Șoimule! Într-adevăr, ce idee ciudată ...:). Nietzsche a dat o definiție, a gândit-o, poate am făcut-o și noi, de atâtea ori, dar de urmat...ce idee ciudată:).
Mă bucur că ți-a plăcut. Și am nevoie de o vacanță.
Mă voi întoarce...
Cu drag,
N.

Mae, da, oarecum e ciudat, dar vezi tu, de când am postat poezia am avut senzația (ar fi prea mult să îi spun convingerea), că tu vei înțelege, vei simți...
Este exact așa cum ai spus tu...
Și da, tristete y guarda e passa...
Mulțumesc pentru prima lumină aprinsă, pentru apreciere și pentru tine, atât de ,,lângă mine\".

Florin, uite așa nu mai pot eu dormi, pentru că visul împietririi mie îmi pare de un dramatism la care nu pot să subscriu decât strict estetic, chiar dacă poartă ideea dăinuirii, chiar dacă îndrăgesc modelul ce distruge oracolele :). Și, ca să-ți transmit și ție senzația mea de apăsare (poate că greutatea nisipului e de vină), îmi imaginez oamenii viitorului care se grăbesc ca și noi să aștepte să trăiască, privind și murmurând dezaprobator :,,Ia uite, a murit cum a trăit :fumând!\" Iar tu îmi vei ierta tristețea care e numai o stare compensată de freamătul viu pe care mi-l provoacă poezia ta, vei ierta pentru că știi: ,,eu cred că unu la mână
n-am făcut nici un pas în afara mea niciodată
de o manieră exclusivistă sunt propriile mele cuvinte
doi la mână există multiple puncte de vedere\".
Ultima strofă vine să lumineze și să împlinească atât ca efect senzitiv, vizual, artistic, cât și ca un balsam emoțional, împletind raționalul cu nevoia de alungare a lui.
Mi-a plăcut mult nebunia (măcar a)luminilor care ,, aleargă zălude pe străzi\".
Eu am vorbit despre stare, despre semnificații au făcut-o ceilalți cititori.
Frumoasă poezie, Florin!
Cu drag,
N.

Florin, mulțumesc pentru atenționare...era într-adevăr în plus. Din grabă a apărut acolo, nu din motive de ritm :). Am corectat. Da, în final e o expunere (pheonix), cam atât cât poate fi ea de personală :). Mulțumesc mai ales pentru că-mi ești mereu alături.
Cu drag ca întotdeauna,
N.

Frumoasă impletire în vers, între crud și uscat, între căutare și așteptare, împletire ce se închide simetric, inversând visul cu realul, emoționând prin încercarea celui pustiit de revigorare a unui plin de viață.
,,verde te-am intalnit
impletind gand la margine de mine\"...frumos începe povestea, promițând o uniformizare în verde. Nu se întâmplă așa, dar nu se sfârșește decât poezia, speranța, ca și povestea, continuă...Frumos.
Cu drag de citire,
N.

Mi-a plăcut întreaga poezie, mai ales cea de a doua jumătate...asta ca să găsesc și eu matematică undeva, să fac media aritmetică a plăcerii mele și a Eliei :)Îmi place cum ai îmbrăcat ideea de depopulare în mijlocul lumii, de singur și singurul printre ceilalți... Și iar nu găsesc matematică în versurile tale, deși ne spui:,,în definitiv vreau doar să merg cu tine
cea mai lungă distanță ce ni se poate matematic
da\", dar sunt de acord cu condiția sine qua non a iubirii. Fără motive. Fără scop. Condiție pentru tot. Și cu nevoia distrugerii și reclădirii din și în iubire.A unei renașteri cu și în patimă.
Și eu vreau să revin atunci când îmi va permite timpul și netul, pentru că mult mi-a plăcut.
Cu drag,
N.

Bianca, de multe ori am regretat ca nu am lasat nici un semn la textele tale, care adeseori mi-au fost balsam si incantare. Am citit, am simtit si mi-am spus: data viitoare.
Incep acum, spunandu-ti cu tot dragul ,,La Multi Ani!\", dorindu-ti sa-ti fie clipele o poezie.
Cu drag,
N.
Inca o data, felicitari si multumiri Mariei.

,,cândva
aniversările-mi erau prietenii
acum
singurătăți\"
Iulian...lasa-ma sa intru doar putin in singuratatea ta, atat cat sa iti spun inca o data ,,La Multi Ani!\" si sa sper ca a mai revenit prietenia aniversarii :)
Cu drag,
N.

Florin, uite că revin cu o adăugire, nu pentru că nu ți-am spus cât de mult mi-a plăcut poezia, asta ai înțeles tu, ci pentru a-ți spune că mesajul ai reușit să îl transmiți în totalitate. Mi-a părut atât de firesc, încât nu am considerat necesar să mai vorbesc despre două stări, despre două timpuri, aparent ireversibile, legate totuși de inimă prin amintirea inimii. N-o să spun a unei inimi subiective, mi-e teamă de pleonasm :). Eu am vorbit de două stofe, nu sunt de acord cu două poezii, legate și plesnite de ,, aruncându-ne/în inimile mici câte o crenguță sub cizma lui/ până când fragii lui dulci /alungau toată cohoarta asta de demoni\".
Încă o dată vreau să mai citesc și citez pentru mine și pentru cei ce nu ți-au aflat încă poezia ,,fără ochi nepoate ne rămân babele iubite\".
Cu drag,
N.

Carmen, nu prea am înțeles ce explicație aștepți tu. În versurile astea, m-am referit la momentele de culminație, extatice sau menadice, de amplificări și intensificări, o stare paroxistică chiar, în care arareori reușim să intrăm și să ne uităm, fiind noi cu adevărat, momente cărora tăcerea le este călău.
Dacă te refereai la commul lui Florin (pentru că așa cred că ai poposit în pagina mea :) ), el a avut în vedere o înlănțuire mai amplă, așa că pornit de la Bachus pentru a ajunge la mine :).
Te mai aștept.
Cu drag, N.

Între ,,eu mașini, eu avioane”, mă gândeam cum să fac să găsesc și eu o explicație logică…dacă ai fi spus ,,eu metrou, eu avioane”, ținând cont de livada de Yggdrasil ar fi fost mai ușor..., aș fi căutat cele nouă lumi și m-aș fi oprit în Asgard :).
M-a surprins ideea invaziei de pomi ai vieții, ce se completează cu cea a axelor lumii, într-un haos al timpului și al spațiului.
,,aruncându-ne
în inimile mici câte o crenguță sub cizma lui
ca un răget înfiorător al monștrilor verzi
ce stăteau ca să ne fure până când fragii lui dulci
alungau toată cohoarta asta de demoni\" versurile astea m-au plesnit ca o palmă de usturătoare sensibilitate după nebunia universală, după efortul imaginar cerut de prima strofă. Cred că Tacit ar fi fost invidios de o așa reiterare lirică a eroilor păduratici, treziți din nemișcare de bătălia purtată în zăpadă, răsplătită de dulceța fragilor:)
,,fără ochi nepoate ne rămân babele iubite mai zice
puțin înainte de a închide toate ferestrele ”
Înainte de a mă gândi la o eventuală transpunere a complexului nașterii prin moarte, din întuneric, ca și la un vechi obicei al numărării trecerii timpului după numărul nopților, vreau să îți spun cât de mult mi-a plăcut ideea perpetuării tinereții și a iubirii scoase în afara ravagiilor timpului, trăind la fel de vii prin amintire.
Florin, nu știu în ce măsură nu am luat-o razna cu interpretarea, știi că mi se întâmplă la orele astea, dar livada ta de Yggdrasil e vinovată, purtându-mă spre Ragnarökul:)
Cu drag,
N.

Fiarele captive își slobod urletul în eter și își caută libertatea cu ghearele scurmând pământul până la ultima zbatere, de e nevoie.
Captivitatea din și în sine trezește instinctul și cheamă eliberarea. Semnalul e dat în somn, firește. Numai că noi, oamenii, avem nevoie de un pământ special, spune-i lut dacă vrei :), în care să putem sfărâma căutându-ne, în vise și în dorințe. E bine dacă se păstrează o mărturie a ceea ce am fost inițial, înainte de modelarea și forma cerută (uneori chiar impusă) de procesul palpabilului și utilizabilului, a nevoii așa-zis omenești. Amintirea implică nostalgia, dar îți oferă și siguranța și încrederea ,, că se poate”, că a fost și ar mai fi, dacă...
,, am aflat umpleri noi
pentru spațiile mele
diforme″ ....ești calfă a propriei modelări sau a căutării de dinainte ,,de facere″ ? :)
Și cine poate spune și pe ce considerente, ce e mai de preț: lutul sau ulciorul ?
Cu același drag în așteptarea no.25,
N.

Șoimule, am zâmbit cu drag cuvintelor tale...și nu am uitat promisiunea de disecare, dar așteptam un material mai amplu...am văzut că nu ai mai continuat balada tacâmurilor...:)
Cu drag de trecerea ta și pentru versurile adăugate poeziei mele (deși aș renunța la ultimul ca necadrând cu mesajul meu :) ),
N.
P.S. Te aștept mai des, ,,amenințarea\" își păstrează oricum valabilitatea :)