Marschall / Negru Simona

azi e ziua cea rea... plină de ciudă... adunată pe îndelete, lăsată să se uște la soare... azi e ziua cea proastă... plină de năduf... adunată pe înserate, lăsată să moară la poarta

minciuna zace în noi, de când ne naștem, nu mai scăpăm de ea, trăim in concubinaj, în același apanaj, așa că trebuie să facem un armistițiu, să găsim ceva să o păcălim, să o amorțim... da, e

ce vrei, pleacă de aici, pentru ce îmi strici așteptarea, pleacă, lasă-mă, dispari... ceața să te învăluie, uitarea să te mistuie, ce vrei, pleacă o dată... unde să mă duc, ce să

mă obsedează vremea asta gri e atâta bacovia în stropii de ploaie în cerul întunecat de la prânz și-n lipsa soarelui, că-mi vine să nu mai mă scol din pat... îmi vine să mă topesc în

am semzația stupidă că am mai fost pe aici, prin lumea asta... nu de mult, poate chiar acum... mă tot împiedic în amintirile mele, care le-am mai avut o dată... sunt duplicate, nici măcar

siropul mărului ce-l mănânc se scurge pe gât tot mai jos... mandibulele sfarmă carnea fragedă a fructului interzis... simt cum papilele gustative înfloresc și-mi stimulează setea de

peștii clipocesc și se joacă în acvariu este liniște... afară iepurele a mâncat de seară grădina dă să înmugurească... pe pom, mâța tocmai omoară o pasăre a venit primăvara... soțul și-a