Poezie
minciuna
1 min lectură·
Mediu
minciuna zace în noi,
de când ne naștem,
nu mai scăpăm de ea,
trăim in concubinaj, în același apanaj,
așa că trebuie să facem un armistițiu,
să găsim ceva să o păcălim, să o amorțim...
da, e greu, doar e minciuna cea mare,
cea care nu știe de glumă,
ce, ca o umbră se ține după noi,
nu ne lasă nici măcar să respirăm,
ne-nvăluie în mistica ei, vrăjitoarea,
credeam că spun adevărul fără probleme,
dar în cea mai mică fărâmă de adevăr
stă ea, minciuna și râde de noi
cât de naivi suntem...
00955
0