ion si mihai ma streseaza
cu remarci tampite la adresa
schismei pe care intentionam,
dincolo de rima,
s-o provoc...
hai, ma, ca nu cred nici in tine,
nici in mata, nici in animalele cu
si acum ma mai deranjeaza privirea aceea a lor,
creierul lipsit de atente priviri -
cum ma priveau, cum ma judecau dupa faptele lor...
am manjit sute de cruci cu sange,
cu sange din inima mea
mi-e greu fara tine,
orele trec dintr-un ceas
intr-altul
fara sa-mi dea crezare,
fara iluzii de bun ramas...
de toti ma tem
caci fara aripa ta
centru universului care eram
nu mai sunt
si
nu stiu de ce...
n-am devenit obscen...m-am nascut astfel.
ceea ce nu inteleg altii este ca, daca eu sunt obscen si ei sunt obsceni, diferim mult in ceea ce priveste obscenitatea proprie.
spre
stam singur si ma durea,
cat un copac la margine de codru,
cat un corb cu aripi topite moca!
fii mei m-au renegat,
fii lor mi-au ras in fata
cum ca n-am rima, n-am viata,
cum ca sunt fals
prin tunelul ecvestru
ma simteam violet,
ma scurgeam violent
spre pamant, spre ciment...
de parca puteau cuvintele sa moara
le-au ingropat, pompe funebre,
sicrie si lacrimi acerbe
varsate in
ploua de ieri, iar azi,
cand pot si eu sa mor o clipa,
flori minuscule isi rasar seva din ceafa mea...
de ce? de ce?
si eu cautam greutate in firul ierbii,
si iarba cauta inaltime in firul
sall to all...
sunt indignat:
plec spre scoala si mi se spune,
ca o supa de legume,
cum ca liceul meu are doar 145 elevi care
sustin bacu\' anu\' asta si, prin urmare,
hai noi, cu totii sa
prin mine eu insumi privesc
copaci cum isi cresc spre pamant aripi,
telefoane ce-cearca disperate sa-nnoate.
oameni cum spre galben alearga// [1]
din mine cretin ma hranesc;
fiecare petala
ce devin eu insumi pentru mine?
aseara am mancat din propriul meu trup -
cat de gustoasa era supa cu lacrimi!
de ce trebuie sa ascund de altii tot ce sunt?
ma ascund pe mine de mine,
imi ascund
dincolo de oameni
am intalnit singuratatea gasteropodelor;
captat de refluxul ideilor
m-am departat de mine, spre tara lui nimeni.// [1]
iubesc ironia cu care maine,
surprini de presiunea
nu stiu cati isi mai amintesc de mine,
de degetele mele din care se scurgea libertatea
cat un cuvant mai greu decat orice altceva...
libertate era si atunci substantivul in umbra caruia
imi
MD