alfa

nu stiu cati isi mai amintesc de mine, de degetele mele din care se scurgea libertatea cat un cuvant mai greu decat orice altceva... libertate era si atunci substantivul in umbra caruia imi nasteam nenascute aripi de argila - privirea ta care m-a uitat chiar nu conteaza, nu au importanta oamenii adunati si scazuti, petalele bananierilor pline de toxic, mintea mea toxica...m-ati uitat, lasilor sau cel putin nu mi-ati dat importanta, nu v-a pasat ca picioarele mele mari, de poet, se imput sub cadevrele lui stanescu... mai incearca-ti odata sabia obraznica in obrazul unui om ce nu cunoaste moartea, mai fa-ma mUrt, caci nemurit ma stiu ai mei...