uite ca, totusi, scriu...
despre ce as putea sa scriu?
despre nota mare
la purtare
pe care
din pacate nu am primit-o la scoala?
despre oamenii care ma scuipa cand ma vad pe strada?
***oamenii mor in fiecare zii, in fiecare ora,in fiecare secunda,in nu stiu care lagar,pe nu stiu care pat de spital,in nu stiu care apa...in timp ce tu razi...
***oamenii se nasc continuu, intr-o
Sange...
Atatea maini pline de sange...
Ah! noapte de noapte
M-aud cum cant
O od-a mortii!...
Un sange!Un sange pentru toti!...
Ajung la concluzia ca ucigasii
Comit acele crime
tu spui ca nu-ti plac pesimistii.
n-ai decat sa razi;
eu raman sa plang
ieri portile cerului
s-au deschis inaintea mea,
si dincolo de ele
am vazut absolutul...
am vazut ideea inalta
omul cu o carte in maini
habar n-avea cat de inger poat\' sa fie
si cat din umarul sau
cerea sa curga poezie.
mai mult decat oricui s-a lasat deschis mie
si ochiul lui e ochiul meu -
nu poate
Dac-ai ajuns la acest capat
al verbului \"a fi\",
E momentul sa afli
Ca nici tu nu-mi esti indiferenta,
Ca sunt un munte si de piciorul meu
chiar vreau sa te prinzi
Cu degete de primavara,
Cu
Eu n-am mintit in preajma mea
Si n-am gasit in ochii tai albastrii
Nici miei fatati in antitimp,
Nici melc rugos...
Eu n-am iubit in preajma mea
Oras mai cald si mai subtire,
Un cerb mai plin
de ce in spatele libertatii cuvantului
va ascundeti, neintelegand cum,
in caderea monezilor de 5.000 de lei,
nu cratima e cea care importa?
eu scriu liber
altfel as fi un paunescu sau mai stiu
sunt sigur ca te-am iubit
si n-am uitat in nici un fel pe canapea
dragostea mea...
sunt sigur ca nu ti-am spus
cat pot sa ma scutur spre tine
cum un copac neinfrunzit...
eu nu te caut
...ma cauta toti?
si numai ceafa mea nespalata
poate sa sperie cu adevarat copii?
eu sunt un om de zapada
cat de topit e vara un monstru,
cat de ranit e iarna un cerc...
e iarba mea:
nu
m-am indoit de dragostea voastra
caci, cat un por,
am refuzat sa iubesc:
ceva in mine ma chema
spre copacii pictati de voi
dar refuzam sa cred posibila
caderea in prea-purul sentiment
a
m-am ras pe fata
cu umbra unui glont
fara sa simt macar durerea
din care ma adap:
orfan, fara ochi, fara solz.
eu nu apartin nimanui,
sunt cantec marelui, timpului
si iadul naste rai in
caci umbra corbilor o am lasat sa creasca
si flori de diamant mi-am prins in plete,
caci coarnele copacilor le am uitate
la mine in retina, sa respire
din negrul-violet si din lumina
cat
caci tare surprins m-a gasit
cu crema lui de ciocolata visinie
din care prin el m-am ranit
practic si teoretic sunt satul sa inchid in mine atat de groasa ura pentru ei si pentru tupeul cel cu
de mult nu m-am simtit crescand
si infrunzind tot infrunzit
precum copacul-cerb,
voi, cailor,
voi, reguli indiscrete ale mortii,
m-ati obosit!
se sparg in umerii mei
cuvintele animale
si
ci altceva,
o rama care se juca
prin timp de nisip...
si toti se uitau la mana mea,
si ochiul meu ma renega,
cat omul cu harpa!
va spun, caci va iubesc
cum ingerul meu ingeresc
m-a
salut prietene browser,
caci nu te-am prins ascuns
in tool bar, smuls nemuls
din nesinguratate...
de ce ma ascund dupa ramuri
rupte din nearsul ceas?
va las caci prea sunt plans
si plin e
eu stiu de ce sub cornul meu
ma ai nascut in secret,
in batiste cercelate
si ghimpi de venin!
eu caut inca
raspunsuri intrebarilor de care caii
nu au habar si radacini albastre
din inima
eu am iubit intotdeauna
adevarul si ciuma,
bolile care nu m-au ucis
cat mi a fost promis...
sunt eu insumi arma a adevarului
si pare ca minciuna mi-e orgasmica,
si pare ca eu nu traiesc
cat
cu ambele puncte cardinale m-am certat:
dintr-un colt al cosmosului
spre alt colt al ochiului
m-am gasit rezemat
de o ploaie de lacrimi,
de fantana in ceruri
cat un cal nechezat.
manz ma
o am iubit...
descult mergeam pe ceafa ei
si cerul mirosea a pepeni verzi
si mieii se jucau in infinit,
o am iubit
mai mult decat,
mai scump decat
pe calul ranit.
sunt aripa de inger
caci
de ceas, de timp
am tras netras
cu arc electric
de nemurire
in verbe, in vorbire...
ce rost au rimele?
de ce cuvintele nu pot curge
cat un fluviu, cat o dunare
intre o mare de idei
si o
nu credeam ca o sa dau vreodata
un titlu atat de organic unei poezii!
azi sunt nefericit
caci fericirea se cauta in intuneric
si saptamana-i luminata
(din pacate)
azi am scris pagina de
MD