marius tudor

revin obsesiv \"în fiecare noapte când ascultăm jazz\",ca un ucigaș somnambulic la locul unei crime,imaginare.pentru o ființă amfibie ce face trafic en-gros cu lecitină și a deschis fabrici de nostalgie pe lună,un text halucinant,asezonat cu ritmuri jazz și peisaje mlăștinoase în care se oglindesc plantațiile de cannabis,e \"pre-textul\" ideal de a priza substanță poetică de maximă puritate.dominic(starsailor)

sau despre găurile de vierme dintre universuri

\"Îmi pare rău că Dumnezeu, pe toți,
Ne ia drept niște spărgători și hoți
Și niște haimanale,
Crezând că tot umblăm după parale
Și după giuvaerele Măriei-Sale.

..............................

Nu zic,și eu sunt tot o haimana,
Dar drag îmi ești, Sfinția-Ta,
Și pot să mă-ncumet să jur
Că umblu, nu să fur,
Dar ispitit,să văd, și cuvios,
Cum drămuiești tu bezna de frumos,
De-ai pus-o pretutindeni câte un pic,
Nu zic că-i rău, nici bine vreau să zic,
Nici nu mă bag în meșteșugul tău.

Dar vezi că de părerea ta îmi pare rău.\"(Tudor Arghezi)

era mai bun vechiul format.aveai mai multe opțiuni la îndemână și exista mai mult dinamism.așa e o oarecare monotonie,să-ți zâmbească zi de zi cam aceleași texte în prima pagină.și îmi pare că textele de la rubrica recomandate au tot la fel de multe afișări și comentarii ca
și înainte.în schimb textele bune ce nu apar la recomandate trebuie căutate într-o mult mai mare cantitate de balast,ceea ce nu era cazul atunci când se făcea o selecție în funcție de nivelul de acces.sau dacă se merge pe ideea asta ar trebui desființate nivelele.cel mai important lucru era oricum accesul la prima pagină.

tocmai,nu e unitar poemul ,de aceea nu intră în nici o categorie,dar nu categoriile mă interesează,mă ineresează de ce nu poate funcționa un astfel de text pentru sensibilitatea mea, pentru mine textul \"asta e\";te folosești de o imagine clișeu ,\"imaginea idilică a satului patriarhal\",care e evident luată din sămănătorism,vrând nevrând suprapunerea e perfectă;când scrii nu trebuie să te intereseze,dar după aceea da,dacă nu organizezi
materialul, din prea mult entuziasm, riști să redescoperi tot felul de americi,apoi e ca și cum ai merge pe un drum
superbătătorit, fără să știi, și ți-ai spune că e aleea ta secretă,de aceea trebuie să te intereseze,să diferențiezi ce e al tău de ce e al altora,sau dacă te folosești de ceva împrumutat să o faci într-un fel care să te individualizeze și să te reprezinte acum,de exemplu:\"am citit niște rânduri care m-ar face să scriu așa\"

textul ăsta nu te lasă să vorbești despre el;aș fi vrut să spun că e bun, dar asta o știe deja, sau să spun că e un poem utilitar, dar să pun o etichetă înseamnă foarte puțin;atunci,
nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-l savurez, asta și pentru că acum îmi aparține mie,nu;felicitări

da,comentariul e o parabolă sau un poem în proză(limitele sunt nesigure \"într-un univers nedefinit\"),dar întâmplarea(sau destinul) a făcut ca el să sufere un proces de mitoză;această stranie dedublare,produsă de strălucirea tăioasă a \"pietrei filozofale\",în centru,de care,însă,se leagă,ca de un corp,m-a făcut să înțeleg că transformarea e departe...de a fi o \"butaforie\"(shadows of falling leaves and broken dreams);\"păpușarul cu o mie de degete\"(1001)mânuiește sfori transparente cu diametrul puțin peste un angstrom.(dominic)

\"camașă\"\"pantaloni\"\"aia\"\"mâinele\"????pablo

la mulți,bobadile!sper să ajung și eu într-o zi prin bucurești
să stăm la un pahar de vorbă

despre androginitate:un ego despicat ca o burtă de cal,suturat în planuri superficiale de un chirurg estetic/din unitatea lui vag dialectică se pot naște doar texte androgine care se autodevoră până la ultimul os/preludiul se transformă în ecoul unui cântec de lebădă plutind o vreme peste lutul înstelat al tăcerii.(starsailor) ps.te invit la \"jazz cafe\" să servești o\"apoteoză\"(dominic) toonight,toonight:fiecare stă aplecat gânditor deasupra propriului dreptunghi de hârtie,și își privește moartea albă în față,așa cum ar privi o mireasă/dar eu în noaptea asta am supt sângele cuvintelor tale,mi-au crescut aripi puternice de liliac,și pentru o clipă,lungă cât o iluminare,am zburat lovindu-mă de tavanul grotei,ca de un cuvânt mare.(starsailor) \"if i never meet you in this life let me feel the lack\"

li dansează printre cuvinte

\"până nu se rupe funia de argint,până nu se sfarmă vasul de aur\"

și ajungi într-un târziu să-ți spui:uite ce a rămas din noi,tu ai murit,iar eu trăiesc într-un vis

li=\"nenumăratele construcții iluzorii ale lui Tao\",\"principiu de organizare\"
\"cei din vechime,care cercetau natura ultimă a lucrurilor și îl căutau pe li,urmăreau să arate că toate se înscriu în ordinea naturală,iar asta înseamnă că ceea ce căutau ei era punctul acela în care toate își găsesc locul potrivit.atât și nimic mai mult\"

într-adevăr, nu mi se pare reușită asocierea \"cotrobăi hoțește precipitat\" sau: caut cu de-amănuntul pe furiș și
în grabă; desuete sunt cuvintele \"opintesc\"\"cotrobăi\"... dar pe undeva devin reprezentative când vorbim de străbuni;apoi, dacă ar fi să mă deranjeze repetițiile într-o poezie, mă deranjează cuvinte ca \"poezie\"(3)și\"cuvânt\"(2),nu \"burțile\";de aceea cred
că atacul e pe jumătate ratat; sper să nu se supere li și constantin pe mine :)

aici chiar există o cruce luminată cu neoane, o cruce mare cu neoane albe și albastre, și în spatele ei e o troiță;treceam într-o noapte pe acolo și mă gândeam că e o imagine puternică, ce ar putea fi folosită într-un poem

e greu să comentezi texte lungi;tocmai treceam pe aici, m-am gândit să pun versul ăsta în sacoșă:\"într-o zi
am vrut atât de mult să sărut un bărbat încât,nesărutându-l,a intrat în mine cu totul\"

la mulți ani!cu întârziere .știi că eu mă dau în vânt după titlurile tale,titlul ăsta îmi amintește de \"Sam I am\",un film
foarte,foarte drag.ce să mai spun,mi-a plăcut mult\"fumatul iluziilor provoacă deseori poezie\".dominic

trebuia să fie \"la mulți ani!\",titlul

ce-mi tot gâtuiești cuvintele și nu le lași să spună puținul ce-l au de spus;pentru că, chiar și așa, spunând că nu spun nimic, zic totuși ceva:)da,poate că sunt mai multe,un colaj;puteam să scriu \"știi\",ceva nu ma lăsat,nu știu....atunci ia-o ca pe o metaforă,nu ca pe un transfer de conștiință:)sunt și greșeli de ortografie și îmbinări ce scârțăie,uneori îți place să nu le vezi la prima citire,
și de ce să-ți iau pâinea de la gură:)dar dacă e un poem utilitar, atunci aparține receptorului;și uite așa am ajuns să scriu un comentariu despre comentarii,și tu la fel;atunci de ce nu mă crezi când spun că nu te lasă să vorbești despre el:)

sămănătorismul-curent literar inițiat la începutul sec xx, opunând orașului \"viciat\" de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal-
de fapt, ar fi vorba de neosămănătorism aici, pentru că sămănătorismul a murit de mult;al doilea termen,orașul, e implicit,de câte ori îmi vei spune că ți-a crescut un sat în palme mă voi întreba ,de ce nu un oraș; apoi înțeleg,încerci să dai valoare etică acestui sat \"rugăciuni întârziate\"\"se uită drept în suflet\"\"schimbă păreri cu dumnezeu\", și pui toate astea într-un context arhaic, se subînțelege, în detrimentul orașului,nu simți nevoia să
evadezi , în timp și spațiu ,și să cauți în altă parte valori morale ,decât dacă te afli într-un mediu \"ostil\",orașul;ca și cum bătrânii de la oraș nu ar fi rugăciuni întârziate,sau nu s-ar uita în suflet(ci doar ar bârfi),sau orașul nu ar schimba păreri cu dumnezeu când bat clopotele(ar fi doar așa un dangăt aiurea),dacă ar fi să idealizezi( idealizarea merge în ambele sensuri,nu e indicată însă nici una), astfel se construiește aici o falsă opoziție pe criterii etice oraș-sat;dar cum spui tu ,nu ai gândit toate aceste raporturi,ai scris dintr-o suflare, fără filtru critic,inspirată de alte scrieri,pentru că nu vrei să amintești de \"tradițional\",spui tu ,\"am citit niște rânduri
scrise undeva de niște bătrâni,le-am trăit într-un anume fel și am așternut pe hârtie\",deci ai preluat toate astea din alte scrieri, mai mult sau mai puțin sămănătoriste, printr-un act de mimetism inconștient,și ai introdus apoi pastișa ,ca pe un colaj,între primul vers și ultimle 7 ,deci nu e un poem neosămănătorist,într-adevăr,nu ai nici o legătură cu toate astea.

de fapt vroiam să scriu despre cealaltă,dar nu aveam unde,oricum.versurile mediocre,curgere banală de rime,sinceritate neprelucrată.dar ce am remarcat e reliogizitatea confuză ce transpare din ele,mă trimite taman în precreștinism,mai precis egiptul antic,când era divinizat discul solar, la reforma lui akhenaton,poemul e un imn adresat soarelui,rugăciunea se îndreaptă spre soare,deși vorbești de îngeri,în palimpsest se poate citi ca un text precreștin,fără să știi rescrii texte foarte vechi.și acum îți dau argumentele:\"sărută-mă soare pe buze și frunte\" (text egiptean:\"sărută toate țările\",\"o să respir dulcea răsuflare a gurii tale\"),\"duelul de raze trimite-l să sece /torentul de gheață ce va să mă-nece\"(\"dă-mi mâinile tale,pline de spiritul tău,ca să te primesc și să trăisc prin el\"-interesant se completează aici,dacă mai pui un \"mereu\",\"să trăiesc prin el mereu\" ar veni)dar urmează,\"când simt cum genunchii mei cer rugăciune\"-se referă la soare-\"și caut răspuns întrebărilor toate/de unde prin viață,pe unde prin moarte\"(\"cheamă numele meu de-a lungul veșniciei:niciodată nu va lipsi la chemarea ta\"),de fapt rugăciunea a fost găsită în sarcofagul lui akhenaton, și se termină la fel ca poemul.și se leagă și de celălalt, ateist:aton aste \"creatorul sămânței în femeie\".am citit și \"scrie dracului\".interesante raportări la religie(subconștiente, refulate unele) ateism,influențe de satanism,religii precreștine,creștinismul răstălmăcit,influențe mistice (chiar poemul ăsta).cam asta mă interesează în poezia ta.
dominic