Marius Surleac

Când văzui numele Isadora, gândul imediat fugi la Isadora Duncan - frumoasă poza. Ce să mai spun de poem: elegant, cu ritm, cu foarte multe accesorii care mai de care mai strălucitoare, mai fine, cu artificii poetice subtile și bine închegate, și tabieturi tipice vremii.

Un poem pe care, eu unul, l-aș vedea la recomandate.

Frumos!

Cu plăcerea lecturii,
Marius

Darie, cred că ai înțeles greșit - chiar văd foarte bine pădurea de copaci și consider acest text al tău ca o sfidare prin apariția pe pagina principală față de alți autori. Dovedește-mi de ce acest text nu ar trebui să stea în pagină de autor. Din această cauză am sugerat forumul!

Acum, tu ce vrei de fapt? Puteai foarte bine ca după ce ai pus această întrebare, sub ea să fi scris și părerea ta proprie și personală, modul tău de a vedea soluționarea, ca apoi noi cititorii să fi venit cu păreri pro și contra asupra problemei tale.

Try to think about that!

Într-adevăr, niște catrene bine construite cu metrică respectată pe primele două iar al treilea iese în evidență prin compactare pe același număr de silabe pe fiecare vers. Îmi place tenta de estetică a urâtului, elementele vizuale elegant combinate și un pic de hiperbolizare. De altfel, se simte parcă un aer de clasic combinat cu modernism.

Cu plăcerea lecturii,
Marius

Cred că această așa-zisă personală ar trebui să stea în pagină de autor iar dacă vrei discuții pe această temă se poate folosi forumul site-ului.

Vasile, am citit aici mai mult decât un poem - am citit niște emoții, niște trăiri atât de intense încât singurul lucru pe care îl putem face este să ascultăm timpul, să-i ascultăm vorbele. Poemul în sine e o capodoperă a firii umane, conținutul reprezintă o cale pe care fiecare din noi trebuie să o urmăm - în scurt timp o să simt și eu aceste trăiri. :)

Ultima strofă este splendidă.

Mi-a făcut plăcere să citesc această bucată din omul Vasile Munteanu!

Cu stimă,
Marius

Îmi place foarte mult acest poem, o viziune a firii sub lentila timpului trecut de rădăcini, viitor peste starea în care umbrele se perindă în jurul unui singur punct: sinele. Dar ce contează, mâine o vom lua de la capăt în căutarea propriilor valori morale pentru că ninsoarea a acoperit urmele de ieri.

Excelent poem!

Cu prietenie,
Marius

Eugen, ai surpsins foarte bine atmosfera de sărbătoare. Prima strofă cred că se găsește atent poziționată în sufletul fiecăruia dintre noi, mai tineri sau mai bătrâni - contează momentul și bucuria instantanee.

A doua strofă, după cum Doru a observat foarte bine, e un adevăr ce dăinuiește în eternitate - din punctul de vedere strict religios dar și din punct de vedere fizic (considerând eternitatea prin prisma altui sistem de referință).

Mi-a plăcut!

Cu prietenie,
Marius

Îmi place accentul vizual voit ce se ascunde printre cuvinte, elementele descriptive - ca printr-o oglindă convexă. Îmi place idee de cauză-efect ca schelet pe care e construită poezia.

Ultimile 3 versuri sunt superbe.

Felicitări Ioana!

Sărbători fericite!

George Daryoung, mulțumesc de revenire and good point \"mai oameni\". Cât despre formă - cam aceeași estetică o folosesc pentru acest grup de poeme.

Anca, mulțumesc pentru semnul de lectură iar îngerii sunt tocmai cei ce-au murit pentru libertate.

Vă mulțumesc!

Marius

Ai dreptate George, de cele mai multe ori se uită de cei care au murit pentru viitorul nostru, de cei care au făcut într-adevăr ceva și sunt ridicați în slăvi alții care nu sunt demni de nimic, dar asta e viața - mergem mai departe, ducem mai departe cuvântul.

Mulțumesc de semnul de lectură!

Cu prietenie,
Marius

Ioana, prezența ta nu face decât să liniștească spiritele și mă bucur că ți-a plăcut. Ai dreptate, nu trebuie să fugim de istoria care s-a scris odată cu noi și pe care trebuie să o purtăm mai departe. Am scris acest text pe moment, ideea a curs de la sine și mă bucur că a fost primit cât de cât bine.

Sărbători fericite Ioana!

Cu stimă,
Marius

Alexandru, te rog să revii prin toate poemele mele și să-mi găsești vreun text proletar, patriotic sau cum vrei tu - dacă asta e opinia ta și nu înțelegi că nu am nici o legătură cu insinuările tale. Vezi că faci niște afirmații nefondate și acum chiar aberezi.

Apoi te rog frumos să mă lași în plata domnului și ne vedem fiecare de modul de gândire. Habar nu ai despre cum văd eu lumea, dar cele spuse mai sus zac doar în subconștientul tău, reflectă propria ta persoană.

Finish line!

Game over!

Noemi, mă bucură prezența ta pe pagina mea. Ai dreptate, în 89 eram kinder dar îmi aduc aminte multe din acele zile, îmi aduc aminte faptul că părinții îmi spuneau să nu strig prin fața blocului cu alți copii diverse sloganuri apărute atunci referitoare la libertatea de sub dominația comunistă. Și de atunci până azi mi-am făcut o viziune destul de amplă despre revoluțiile care au avut loc în mai multe țări aflate sub dominație comunistă. Anumite elemente de aici se potrivesc zonei din care provin eu.

În textul de față nu am dorit decât să mă axez pe un element din ceea ce a rămas în urmă, pe latura umană a celor care au participat și nicidecum nu m-am gândit într-o manieră patriotică.

În zona moldovei s-a simțit mai pregnant duritatea regimului comunist. Și ar mai fi câteva idei care fac legătura între conținutul textului și propria persoană, dar prefer să mă abțin.

Mulțumesc mult de trecere, de semn și mă bucură părerea ta - te mai aștept!

Cu prietenie,
Marius

George Floarea, Iulia Cordeanu și George Daryoung - îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat dar abia acum mi-au apărut comentariile voastre.

Vă mulțumesc pentru semnele de lectură și pentru urări. George Daryoung - ai observat bine \"îngeri fără nume\".

Acest text nu are în vedere ca plan principal revoluția din 89 - el face parte din ciclul \"poeme cu și despre îngeri\" și face mai mult trimitere la sufletele celor morți, la natura umană, la trăsături. E o modalitate a mea de a vedea lucrurile.

Vă mulțumesc!

Cu prietenie,
Marius

Ok Alexandru. Să știi că sunt foarte calm. Ai dreptate în tot ce ai spus mai sus.

Mulțumesc!

Alexandru, si gratiile si cusma sunt la figurativ si se axeaza pe vizual, dar și local - ca element geografic. Eu zic să te mai uiți, sau mai bine nu - nu are rost!
Dacă ție asta ți se pare poezie patriotico-comunistă atunci îmi pare rău pentru tine.

Oricum, elementele mele de bază aici sunt \"îngerii\" și nicidecum patriotismul despre care vorbești. Probabil te-a marcat tare perioada comunistă de vreme ce mergi doar pe idea asta. Oricum nu ai înțeles nimic din ce ți-am spus.

De scris nu scriu la comandă și observ că aberezi rău, dar rău de tot (nu numai în pagina mea dar și în pagina altora care nu se ridică la nivelul tău de poet, și care \"nu scriu poezie\", și multe alte impresii asemănătoare pe care le folosești în comentarii).

Atunci mulțumesc de sfaturi dragule geniu-poet, care scrii poezie iar restul nu!
Îți doresc să nu te mai cobori în pagina mea - nu de alta dar, de acolo de sus de la tine, să nu apară amețeala și să nu vă murdăriți numele cu un text atât de îngrozitor, că altfel vă pierdeți cititorii.


Numai bine și succes!

Cu umilă plecăciune,
Marius

Alexandru, eu nu fac nici un exercițiu aici, nici versuri patriotice, nici tente păunesciene și cred că ești pe lângă. Dacă nu ți-a plăcut, problema ta - eu nu am scris acest text ca să te fac să te simți măreț, viteaz sau cum vrei tu fiindcă azi este 22 decembrie; și aș vrea să o lași mai moale cu generalizarea atât timp cât nu știi nimic despre propria mea persoană, despre modul meu de gândire.

Și dacă sunt persoane care fac acest exercițiu cu zilele naționale sau mai știu eu ce, nu toată lumea gândește ca tine - poate pentru alții e ok. E problema fiecăruia!

Am observat că vrei să ieși în evidență printr-o duritate falsă, dar nu ți-a ieșit mai nimic.

Nu ți-ai găsit aici persoana potrivită pentru certuri.

Mulțumesc de trecere și semn de lectură.

Corina, ai dreptate - am încercat cât de cât să scot în evidență anumite momente de pe 22/12/89, asta pentru că mulți au ieșit în stradă și au murit pentru libertate. Piesa lui Vali Sterian e cea mai reprezentativă pentru ziua de azi.

Mulțumesc pentru semnul de lectură!

Cheers from Marius!

Salut Doru!

Mulțumesc pentru semnul de lectură. Acea nuanță de gri semnifică ceva Doru, ca de altfel tot poemul. O să văd poate modific un pic forma la ultima strofă.

Sărbători fericite și ție!

Cu prietenie,
Marius

Dana ai dreptate prin combinația a două culori: alb și negru=gri, probabil sunt și trei culori dar nu le știu. Partea optică survine ca defect profesional, dat fiind faptul că sunt fizician. :)

După cum observi întregul poem se bazează pe ciclul acesta alb-negru-gri, de aici mai multe simboluri și stări. De asemenea, am ținut să pun accent pe expresionism accentuat de elementele fizice din poem.

Îți mulțumesc încă odată pentru comentariul bine focalizat.

Cu prietenie,
Marius