marius nițov

Privea tavanul alb, o bucată de cer din care au plecat toate făpturile protectoare, că uneori chiar întreba dacă nu era păzit de fericire, inclusiv îngerii. În limbaj teologic, fapta asta era

Viața lui Alexandru Ioan Cuza în lumini și umbre, până la urmă, drama unui destin ales sau a personajului ajuns prea devreme într-un rol important. Odată, în pauze de studiu pe legile vechi, încercam

Oricât aș încerca un alt mod de exprimare prin altă detenție sorbind însetat un pahar cu dorințe muzica asta pe care o aud necontenit nu e de la mine din ce catedrală oare sau a cărui secol

nu-mi vezi străduința sunt un lac sărat din el se nasc toate am pictat un copac să te ascunzi în umbră în scorbura unei seri neașteptate un izvor pe fiecare munte să răstorn bolta poate

te priveam ca să-ți intersectez privirea rece indiferentă în lungimea străzilor pustii statuie căzută dintr-o frânghie de argint legată încă de colțul lunii în jurul tău pașii din gând ca

De la început am susținut că nu sunt de acord cu niciun conflict militar, care pentru mine ca istoric, culmea(!), majoritatea fiind încântați de bătălii, rămâne o dovadă de primitivism. Nu admir

A trecut Ziua Franței și nu am scris ce doream. Căderea Bastiliei care a marcat pe 14 iulie 1789 evenimentul îmi aduce aminte de ce îi spunea tatăl lui Steinhardt fiului când a ieșit din pușcărie:"nu

Mi-e absolut cuceritor dialogul din Bulgakov, al celor doi intelectuali sovietici cu enigmaticul turist, bănuit a fi german, Woland sau Dracu’ în persoană. De fapt, așa a fost, ajunsese Dracu

din imaginație scot întâlnirea perfectă nu-i o scamatorie niciun truc ieftin sub razele lunii la marginea mării conturul ideal atingerea și alternanța strălucirilor umbrelor

O bătrână îmi deschide poarta pe chipul ei se adună valurile spre mal poftindu-mă înlăuntru mă aplec la semnul anilor privirea mi-a întârziat pe lucruri lespezile sunt îmbibate de ploaie

Prea multă dihonie și dorință de putere cu orice preț se coboară ca un blestem peste poporul român. Nu e zi fără să auzi de tot felul de urzeli, operațiuni ale serviciilor în viața politică, ne

E atipic ce scriu la scara percepției populației, care se informează mai mult de o știre cu decesul intempestiv al Denisei sau codul portocaliu de vijelie ori căldură, despre tineri . Deh, e vară!

Cât mai conta această înțelegere a corupției sistemului federal, faptul că s-a ajuns la o dictatură financiară și un control pus pe seama măsurilor de securitate necesare? Nu conta că aceste măsuri

Ce legături nevăzute țin lumea asta în necunoaștere? Faptul dureros de a nu înțelege că nu poți să-ți întemeiezi bunăstarea și fericirea pe suferința aproapelui. Omenirea și-a perpetuat în toate

Nu vreau să schimb lumea nici pomeneală ducă-se cu liberă alegere azi mi-am adunat creierii ochii urechile m-am lipit din nou cu saliva de pe filele vieții singurul dar de preț din partea Celui

Draga mea, mi-aș dori să ne cunoaștem în cele mai frumoase momente ale vieții, la un concert, un spectacol, într-o bibliotecă, la un cenaclu literar sau lansarea unei cărți de succes, dar mai

Oricât l-ar fi impresionat Wanda cu aerul ei important, era convins că văzuse bine cadavrul consilierului, nu era nicio halucinație, probabil s-a făcut repede curat. Monica ajunsese târziu, n-avea de

Doamne, în ce lume dezechilibrată ne ducem dialogul! Ce posesie mizerabilă distruge omenirea! O confruntare militară nu se oprește cu livrări de arme! Nu învinge nimeni în acest război, operațiunea

Venim într-o lume coruptă de himera existenței în afara legilor sacre. Ne inițiem prin adaptare la anormal și apoi căutăm izbăvirea din suferință, necunoaștere, neîncredere. Ce putere de amăgire are

Multe gânduri negre îi trec omului prin cap în situații limită. O voce îi șoptea lui Mark să renunțe la demascarea sistemului, la tot, chiar și la viață. Așa căuta de multe ori o variantă de aș pune

Mi-am primit secvențele dragi din copilărie cuvântul e cel fără sfârșit darul de a vedea în suflete o taină altă realitate printre cuvinte ticluite frumos figurile schimonosite ale celor

M-am otrăvit cu versuri și nu mai vreau să scriu, de clipe ce nu pot să treacă, poate mai pierd, eu știu? De fapt, nici timpul nu mai are în oase versuri, e doar un schimb de replici: cât ți-am

Tot timpul mă pregătesc de ceva de când încep integrarea în lumea unui azi atipic tai ziua în felii hrana zilnică cu sarea nelipsită o porție de lectură dialog sală ieșire din circuit bat la