Poezie
Neocolit de întristare
1 min lectură·
Mediu
sunt răvășit de durere
năpădit de un suspin alergic
nu pot să mă bucur de nicio trecere
în urmă un sfârșit sfâșietor
ca un fel de regulă
lege a suferinței mele
toate trec dar trec prin mine
uneori hazardul infirmă orice
și totuși cred
vezi că sunt altfel
diferența dintre mine și ceilalți trecători
îmi rup sufletul să învelesc o cățelușă
poate gândești că exagerez de importanța acordată
unei necuvântătoare
dar în încercările mele mi-a cuvântat
prin privirea blândă
bunătatea venită din altă lume
mi-a transformat exilul meu într-un Paradis regăsit
mi-a lăsat amintiri pline de fericire
de perfecțiune sentimentală
și eu nu credeam că există perfecțiune
dar Betty mi-a demonstrat contrariul
așa că îți transmit că te iubesc până la inevitabila întâlnire
în oglinda acestor versuri
amân acest revelion
nu pot să dansez decât în gând
ascult Caruso suspendat între ani
în levitație față de ce rămâne
022275
0
\"Îmi rup sufletul să învelesc o cățelușă\" mă face să văd cât de mult ai iubit-o.
Alături cu un gând, Maria