marius nițov

Multe aspecte se pot vedea în imaginea asta cu mâinile spânzurate pe o îngrădire, închidere. Depinde din ce parte privești, dacă te poziționezi în partea liberă, se înțelege că dorești să-i eliberezi pe cei închiși, iar invers...firesc, îți dorești libertatea. Discuția poate continua și în sensul libertății pe care o dorim. Imaginea asta îmi aduce aminte de figurile deținuților pe vremea lui ceaușescu, cum așteptau să li se dea printre gratii produsele libertății. Dar mă gândesc, noi, cei din afară eram liberi?! Inspirată alegere!

Marea din sufletul tău Ela e o deschidere, un flux, un reflux de gânduri scrise cu măiestrie. Tu ești o chemare la meditație, te citesc și privesc tabloul trăirilor, sentimentelor tale ca un critic uluit de o astfel de apariție. Nu-ți ascund, ești un îndemn de a scrie mai bine în încercările mele temerare pe culmea versurilor!

Să păstrez ordinea: bănuieli, supoziții, presimțiri, le găsesc bine concepute și realități-dihonia sacru-profan poate fi trecută prin bogăția adunată în noi prin cuvânt.

Am în față tot peisajul unei nopți de vară și sufletul tău fluturâd ca un evantai peste...\"luna pe cer bronzată pudică în lenjerie brodată alb
poate că o vezi și tu o recunoști\".

Mi-a plăcut totul, mai ales finalul \"afară soarele pătase cerul cu atâta lumină
încât orbiseră toate păsările
roind în cercuri ....
tristețea e doar un biet sentiment descompus
îmi era bine
cu vântul panglici lungi pe umerii mei...\" care vorbește despre potențialul tău creativ deosebit!

re. Cezara, dacă în urmă cu un an îmi spunea cineva că din pricina versurilor am să-mi pierd liniștea, datorită textelor afișate (nici nu știam de agonia), i-aș fi zis ceva spre pomenire. De când am început să scriu, neliniștea, dorința de a scrie ceva deosebit, dragostea pentru poezie mi-a dăruit altă viață. Întâlnirea cu voi e o bucurie, citesc în fiecare zi pagina cu texte în funcție de timpul disponibil. Comentariul tău e binevenit, mulțumesc, te citesc și eu!

În urma acestui poem, Domnul Și-a ridicat ochii spre tine sau a îndreptat privirea spre ultima parte cu greutate și concentrație în mesaj:\"Multicolore și fade sunt dorurile de copil.
Deci… iată cum e viața fără salivă
fără urme de dinți pe umăr fără
prăpastia mea plină de flori.
E ca și cum ai spune
« bă, fraiere, știi bine…
subtilitatea pasiunii nici nu există de fapt! »; Dar

hai,
Doamne, lasă zarurile jos acum și
ridică-ți ochii spre mine.
Nu te implor;
iți ordon. Ordinele se execută...

Carmen, eu admir putința de a scrie bine, cuceritor de multe ori, de scrumat în inima ta, nu fumez, ar fi un sacrilegiu! Exprimarea trăirilor tale, sinceritateaș felul în care te deschizi... sunt câteva calități! Cu plăcerea lecturii.

Frumoase metafore, exprimarea unor trăiri unice cu înțelesuri pline de înțelepciune, de experiență a încercărilor sufletești. Multă sensibilitate și un suflet ales care grăiește așa: \"ângă torțele crinilor
am înfipt lumânarea în nisip
adânc până la stelele din fântână
sperând să ajungă de astă dată la inima tatălui meu
să înceteze discordia și resentimentele
să mă împac cu moartea\". Mi-au încununat ziua minunată a Schimbării la față versurile tale, Luminița Suse!

O poezie pe sufletul meu, ce să spun în plus la minunea asta: \"acum
chiar acum
e întuneric
mă ridic împotriva mea și spun
eu într-o seară voi deveni lumină
și din lumina aceea
se va naște
un singur cuvânt\"!

re. Alina, mulțumesc! Dragostea este o naștere din nou și eu, când m-am trezit sau luminat cu poezia asta de adolescent întârziat prin agonia, am început să cresc! Am să-ți urmez sfatul, ești binevenită în sărăcia mea de creație!

Teo, dacă te-ai referit la Cărtărescu, poți să modifici în loc de Cărturescu...sau poate te referi la altcineva! Poemul are în el o revoltă a provincialului, cred că fiecare scriitor e important în felul lui... și tu ai un loc în lumea cuvintelor din suflet.

re. Teodor Dume, am încercat să interpretez o nouă dragoste ca un început de lume, cred că așa e de fapt. Un început cu alte sacrificii, renunțări, stă în natura omului dorința de a o lua de la început. Mulțumesc pentru trecere și comentariul favorabil!

re. Carmen: mă scoți din tăcere Carmen, nu pot să nu-ți răspund, e doar o poezie... dar pentru o dragoste adevărată, ce mai contează harta zilei de mâine! E pe undeva o teamă, un risc de a urma o altă cale. Nu pot spune că nu ai dreptate, iubita, mireasa se poate fura, face parte din regia vieții, important e să accepte de bună voie și nesilită de nimeni.

re. Aura, mulțumesc pentru \"superbă\"! Am pus mult suflet aici și nu-i meritul meu, poezia asta mi-a venit ca un mesaj, mi-a curs prin vene: \"un lucru vreau să nu uiți
mesajul din pântecul sticlei
aici am șlefuit miocardul
cu mâinile unui giuvaergiu iscusit
am combinat sângele cu toate nuanțele
mi-am adaugat respirația ta
te-am sărutat fără să-ți ating buzele
inventând cea mai nebună iubire ... La mi-am adaugat-adăugat, modific după afișare.

re. Teodor Dume, dau primul tablou din suflet, fără licitație! Spre deosebire de pictură unde limbajul aparține culorilor, în poezie omul se apropie mai mult de Marele Artist prin cuvânt, o formă de exprimare mai suplă și mai în măsură să redea lumile necunoscute din noi. Am făcut o legătură între imagine și cuvânt, o nouă întrupare, tot ce scriu reprezintă o parte din mine.

În continuare: cred în schimbarea mentalităților, chiar dacă la noi se realizează foarte greu în comparație cu țările foste surori de suferință din Europa Centrală (Ungaria, Cehia, Polonia)... dacă aveam un Havel în loc de Iliescu, o clasă politică mai responsabilă, cu siguranță nu ar fi fost \"naționalismul găunos\" de la Târgu Mureș, nici mineriadele. Dar altfel, prin ce am fi ieșit în evidență pe scena unei Europe care începea să ne perceapă mai curați, mai demni?

Vorba lui Tănase: \"Rău era cu der, die, das
Da-i mai rău cu davai ceas... !\"

George, sentimentul multor timișoreni e că le-a fost furată revoluția, revolta spontană împotriva îndobitocirii, depersonalizării, minciunii, sărăciei spirituale și nu numai, manipulării comuniste, cu dibăcie diabolică de niște vânători de funcții politice, obsedați după putere. Nu neg rolul bucureștenilor care l-au huiduit pe Ceaușescu, a oamenilor neinteresați să ajungă acolo sus, unde se fac jocurile, și ei au fost păcăliți, spun doar că propaganda dezinformării a pătruns atât de adânc în foarte mulți din inima României încât orice schimbare a necesitat perioade foarte lungi de timp. Pactizarea multor oameni cu pregătire, a unei părți însemnate din Biserică cu sistemul așa zis comunist, lipsa unei societăți civice ne-a dus la o pierdere de conștiință, de credință tot mai greu de recuperat. Cel mai mare rău săvârșit de sistemul așa zis comunist constă în exilul lui Dumnezeu din oameni. Tot ceea ce trăim azi e consecința acestui exil prelungit. Cred că e important să-l chemăm pe Dumnezeu în țară, așa cum a fost chemat în Piața Operei din Timișoara în timpul revoluției pe care, întâmplător, am trăit-o la fața locului, sub fulgerele unei zile de decembrie!

re. Kocsis Francisko, revin, am vrut să scriu că nu se ține cont în exprimarea imaginarului de regulile fizicii terestre.