Marius Iulian Zinca

Era râvnitor de liniște în imposibilitatea fizică de a tăcea și conștiința își recăpăta... echilibrul. * * * Îngăduitor cu ignoranța altora căci se născuse obosit, privea

a sosit, se odihnește-n brațele mele. Mă uit la el și-mi (a)pare ca o carte cu toate anotimpurile vieții. Se întinde foaie după foaie cu lunile din an. N-am știut niciodată de ce a

Înghit distanțele ce ne cuprind. Alerg spre tine cu toți pașii, pașii trupului, minții și sufletului să te găsesc așteptându-mi îmbrățișarea fierbinte de dor pârjolește tot

m-am deșurubat în dimineața asta, să plec (să mă caut, să mă găsesc, să mă aflu) în cuibul de tine lăsat undeva ca o închisoare cu zăbrele de cer într-o senzație de liber (con)strâns

Cu mâinile pe urechi fără să se lase distras de lucrurile ce-l înconjurau pe o grămadă de pietre într-un gest teatral, mintea lucra ca și cum s-ar privi cu proprii ochi, ca și

Cu sufletul în închisoare trist și ars de soarele zăbrelelor și ud de mucegaiul zidurilor, în foame, urzici ți-au dat, în sete, oțet pe buze au picurat, sare din

Cu un fel de întârziere, ora rămase câteva clipe în prag ca într-o nouă cădere. Fără apăsare, cu lacrimi fierbinți pe degetele înțepenite avea o neașteptată siguranță de gest pe care

Cu ochii minții privea în tăcere și singur zarea nedeslușită din lumea agitată… * * * La umbra gândului, sticlirea disperării palidei reproduceri în puterea privirii… * *

m-a trezit printre cuvinte cu banchize răzleț așezate ici și colo între pauzele de respirație ale brațelor să le prind, să-mi odihnesc picioarele obosite de alergatul gândului pe

curgeau din mine în afară și se luau la ceartă între ele cu balta de ideile ascunse în mintea jucăușă când din ochi izvorau albe peste cele roșii și mergeam la

era sufletul în marea de alb și rece bătea vântul pe creasta din munte cu flăcări ieșite prin gândul dorință să-mi topească amintirea de mine, să mă umple cu visul de

cu dinții lipsă, de pânza fără cer- ul cu tine și merg la amanet cu noaptea-n cap să pun gaj pe amintirea de ieri, gândul trimis peste fileul (ca la tenis) în

să echilibrez balanța. Adam și Eva aveau grădină și el a mușcat din măr. Luceafărul avea pe Cătălina. Eu nu aveam nimic. Am mers la piață și mi-am cumpărat mere, (în

Nu încerca nicio mișcare. Se încorda să audă într-un efort de atenție silindu-se să pătrundă cu auzul în imaginea depărtată din oglindă. Trăsăturile fugeau nesigure, nespus de

Într-un gust confuz de lacrimi neplânse cu subtile străpungeri de lumină, cu glasul surd încerca să oprească șirul dezordonat de gânduri din bătaia… tâmplelor.

nu trebuie să-ți fie teamă că sărutul nostru e prea fierbinte și toata zăpada dintre noi s-ar topi și șuvoaie curgând pe obraji, s-ar umple pământul de

timpul e timp pentru o recuperare (fie ea și) mentală dacă din suflet pornește și e curat în mocirla gândului din dimineața cu porția de empatie încifrată în ocazia de

să fie, dar mai ales acum să taci în albul ce e roșu-n mine, în surdină cu draperia sufletului trasă peste întregul tu cu distanța ce se micșorează din năvala fulgilor

urechea pe piept să-mi aud bătăile inimii de teamă să nu fac zgomot în liniștea din mine când alerg printre jaloanele furate ale vieții cu tine și vreau să

baie fierbinte să mă răcorească mi-am zis că-mi trebuie, nu știu de ce și cum, doar văzul îmi rămăsese intact când mă priveam, eram eu și miroseam a tu, mă săpuneam de zor cu

din nou! maxim 3 texte pe zi de aceeași natură (a se citi regulile) vi s-a mai spus și credeam că ați observat că vi se pun la pg. autor. trupul impasibil la durere, mi-am tras o

Mi-am făcut curaj o viață alergând obosind în ea ca să merg mâine la spital să mă operez. Nu mai vorbesc separat cu doctorul de suflet, cu doctorul de minte, cu doctorul de

Dându-și capul pe spate, colțurile gurii trăgându-se înapoi într-un zâmbet, era insensibil la imperfecțiunea care se ascundea sub strălucirea hainelor muiate de ploaie. Mergea cu pași

Tăcerile încă vibrau, le purta pe toate fără zâmbet cu glasul mărunt, copleșit, cu ceva întrebător în glas...