Marius Florin

Cand nu poti sesiza miezul dintre doua fenomene, lucruri, sau surse ce-ti provoaca gandirea, mai bine il lasi acolo sa se coaca in sine insusi pana cand adevarul nevazut, ori prost intuit, iese

….Atat de perfecta zi, band sangele uitarii, ma-ntorc la cea din urma clipa, cand timpul curgea prosteste in camera ascunsa a mintii mele, de-am imbatranit in afara, cum nici nu ma mai recunosc in

De ce nu-mi simt gustul sangelui din inima pe care mi-o musc, de ce nu cad jos de durere? Pentru ca mi-e mila de mine si musc din inima proiectata pe fundalul unei alte realitati, in care carnea nu

Cand incep sa cred ca nimic nu ma mai asteapta, iata ca mici nimicuri din nimic desprinse imi secatuiesc fiinta. Imi indulcesc amar, pana la greata si-asa mult varsata-mi fiinta, dintr-un mine

In lunga tristei mele priviri, sunt flori diformizate de lacrimi, morminte viitoare si virtuale; sunt chiar si eu, strivit de-a mea forma ne-nteleasa. Inecat in plansul unui dornic de trecut, de

Undeva în adâncimile unei doctrine filosofice, stăruia crepuscular, o idee transfigurată de filtrele imaginației mele muribunde. Simulacreitatea persoanei mele, ba chiar anacronismul sădit

Te privesc si ma vad gonind prin paduri plangarete. Aud fosnetul frunzelor moarte si spargerea lor fina sub talpi incordate. Tip si-aud croncanitul ciorilor si nori grei imi incetoseaza

La ce-mi ajuta sa ma las de fumat? La ce-mi ajuta sa ma las de baut? Pentru cine pentru ce? Pentru mine? Motivatia nu poate fi pentru tine insuti; e-o minciuna fara rost, un vrut, un crunt

Nu mai am cuvinte de iubire daca anotimpurile sunt doar patru; degeaba plutesti sub pasii mei; eu frunze spre moarte le-am strivit si nu le-am stiut durerea decat atunci cand singur ramas,

Tot ce-am gandit pana acum despre iubire, s-a destramat intr-un chip vazut intaia oara, rezumat crunt vizavi de toate femeile pe care pana nu de mult, gandeam a le fi iubit candva si care erau

Nu dor minciuni, ca adevarul; nu-s triste prezente mai planse ca trecutul; nu-i chip mai aprins ca palida fostei tale fiinte; nu-i dragoste mai mare ca cea la care visezi, chiar de-i langa

…Cred ca o picatura de apa a uitat sa-mi cristalizeze ochii. Undeva intr-o suspensie infinita, pe-un taram intermediar vietii si mortii, din timpul indepartatei mele copilarii. … Vrei sa poti… … Am

Dati-mi un pistol si va dau o viata. In bani nu valoreaza nimic, caci n-am de dat nimic, in metal prea putin; in satisfactia avuta nu ma pot pronunta. Tot ce pot reabilita, si sta in a mea putinta,

De ce moare astazi prietenia mai repede? Pentru ca emanciparea femeii s-a realizat rapid prin dezgolire, goliciunea nefiind umpluta pe masura de ratiune. O tata, un cur, o mancare calda si

...Trecut trecand, inveninandu-se de-atata prezent, uitat in viitorul rupt de gandul altui maine. ...Vreme ce sunt,secunda ce sunt, corpuscul hranind marea de vreme, in care atat de rapid fecundez

Omul e mitocan cu el insusi; un bolnav indobitocit de societate si de sine insusi. Mi-e clar ca nimeni nu face nimic fara foloase personale, chit ca se spanzura in plina zi cu funie din

Ti-au plutit pasii prin mine, urma s-a scurs prin paratrasnetul vechi, ruginit. Ramai aceeasi ce n-ai fost, cu mine ce sunt acelasi visator distrugator de real. Iti gust mereu intaia sarutare si-mi

Abjuram usor; de ce nu ne-am lepada conformismul, urland haotic prin bulevarde nebune, vizavi de-un graunte, ce paste iarba seaca a mainelui ce -l gandeste?(moartea) De ce n-as gusta verdele

De cum m-am nascut, am stiut ca trebuie sa mor; si n-am precuptit nimic in a-mi implini visul. Rusinea faptului ca fiintez, n-o putea intrece pe cea a sinuciderii. Imi uram parul(mai mult des,

Cadeau porumbei, paliti de ganduri funeste; ei nu mureau, daca la asta va gandeati; doar gustau din ingraditul fum al cunoasterii, cat sa plece bezmetici, in largul prea logic de-a mai zbura

Controlul e pământul de sub tine și de după… Acesta e modul de a-mi ține limba în gură; citesc ziarul de mâine, și ce bine că vă văd, căci altfel, cui i-aș mai fi spus de ziua de ieri,

Sa-mi asum vina, e de prisos, caci timpul ma preseaza asa cum vreau eu, cu tot timpul de pe lume de care dispun. E un timp pierdut, pe care-l adulmec ca un animal de prada si pe care nu-l mai pot