Nascut pe 4 iulie 1977 la Suceava
Absolvent al Universitatii "Stefan cel Mare " Suceava ,
Facultatea de Istorie-Filosofie , 2006
Profesor
Email: marius_balacon@yahoo.com
Fecioară iubită și mamă,
Durerile noastre le cheamă;
Stinge în suflet amarul,
Golește din inimi calvarul;
Din lacrimi ne-adună iubirea,
Sfințește în lume trăirea
Și dă-ne nădejde și crez
Și
Mă doare în vene pământul
Și uit să-mi desfid avataruri,
Mi-e mamă și tată cuvântul,
Tăcerea, ispita- ontice daruri.
Mă-ntoarce pe dos fericirea
Și suflet mi-arunc în nacelă,
Prin ceruri îmi
Lumea asta vastă, toată, nu-i decât o-alegorie,
Mulți ar vrea să afle asta, însă cine-ar vrea s-o știe?
De pretinzi că universul e-un butoi de danaide,
Află că în el noi suntem, doar o ceată de
Am vrut să fiu cum nu sunt
Dar, sunt cum sunt
Și asta mi-e de-ajuns
Pentru a fi
Așa cum suntem cu toții
Atunci când deschidem larg ochii
Și nu mai întelegem nimic
Absolut nimic...
Când te privesc mă dor
Încheiturile sufletului intuit
De o inimă de homunculus scăpat
Din alambicul unui faustian ego
Ce mă conjură să nu rostesc formula
Misterului ontic si deja desuet
Ce
Eu nu am trăit aici
Mormântul mi- e plin cu acolo
Pierdut- am și crucea aceea
Găsit- am lumea aceasta.
Al pașilor cuvânt rostit acolo
M- a aruncat aici
De ce nu ai tăcut
Suntem mici,în lumea mare,
Cu speranță și cu ură;
Șoapte dulci, vorbe amare
Le rostim cu- aceeași gură;
Câte știm sau le cunoaștem
Prind contur ori se destramă;
De murim sau de ne naștem,
Toți trăim
Nu pot să privesc
Noaptea ce nu-mi oferă
A zilei certitudine
Dar ce e ziua fară soare
Decât o falsă noapte
Și ce e luna pentru noapte
Decât soarele uneu false zile .
Un om și-a scos ochii ,
Pentru că avea nevoie
De mai puține lacrimi ...
Un lup nu știa să urle ,
Pentru că nu mai văzuse
Oameni ...
Un nu știu ce scria ,
Pentru că avea nevoie
De ce nu
Să știu aș vrea într-o noapte ,
Ce-n cărți și stele nu se-arată ,
Să mă sărut cu ale tainei șoapte ,
Să las fiara morții dezlegată .
Să aflu aș vrea într-o seară ,
Ce-n minte și suflet nu-i de
MB