Poezie
Glossă
2 min lectură·
Mediu
Suntem mici,în lumea mare,
Cu speranță și cu ură;
Șoapte dulci, vorbe amare
Le rostim cu- aceeași gură;
Câte știm sau le cunoaștem
Prind contur ori se destramă;
De murim sau de ne naștem,
Toți trăim aceeași dramă.
Mulți Sisifi, doar Danaide,
Trec prin viață ca și vântul;
Minți deșarte, voci stupide
Ne învață ce- i cuvântul;
Ne conduc prin oarbe legi,
N- asculta a lor chemare,
Tu încearcă să- nțelegi:
Suntem mici, în lumea mare.
Poți să afli- nțelepciunea,
Deslușind a minții artă,
Rând cu rând, deșertăciunea
Din a lumii vastă cartă;
Sunt ca săbiile- n teacă,
Bani, a timpului măsură,
Ce- i trecut, o să mai treacă
Cu speranță și cu ură.
Unii cred că lumea schimbă,
Cu idei ce n- au pereche;
Poartă- n gură altă limbă,
Haine noi, de modă veche;
Soare nu- i să nu apună,
Tu vei ști a lui urmare:
Luna, stele o să- ți spună
Șoapte dulci, vorbe amare.
Alții totul vor să știe,
Cât trăiesc, cum au să moară;
Viața lor, de tot pustie
Le e singura comoară;
Taina e închisă- n tine,
Sufletu- ți e- a ei figură;
Rugi păgâne, rugi creștine
Le rostim cu- aceeași gură.
Demoni vor să fie sfinți,
Menade se cred fecioare;
Chipuri negre, negre minți
Totul calcă în picioare;
Al tău spirit o să-ți spună,
Fără timp de- o să renaștem
Nu- s decât goală minciună,
Câte știm sau le cunoaștem.
Multe boli mai are veacul,
Cu durere, inimi pline;
Vor să afle care- i leacul,
Suferința să le- aline;
Tu acestea să le- acoperi,
Cu a dragostei năframă;
Toate- n una să descoperi
Prind contur ori se destramă.
Puține glasuri mai poartă
Al adevărului veșmânt;
Tu coboară a ta soartă,
În sacrul său mormânt;
Etern e criptic efemerul,
Viața- n moarte recunoaștem;
Unul singur e misterul,
De murim sau de ne nastem.
Þine- un bard tot universul,
Pe al gândurilor umăr
Și- i alege vremii versul
Din catrene fără număr;
Tu să știi cum să asculți,
A tăcerii panoramă;
Oameni simpli, oameni culți
Toți trăim aceeași dramă.
Toți trăim aceeași dramă,
De murim sau de ne naștem;
Prind contur ori se destramă,
Câte știm sau le cunoaștem;
Le rostim cu- aceeași gură,
Șoapte dulci, vorbe amare;
Cu speranță și cu ură,
Suntem mici, în lumea mare.
002007
0