Poezie
Sonet 249
CCCXIX
1 min lectură·
Mediu
E primăvară. Zorii 'nfloresc prin așternuturi,
Iar eu ca o albină spre tine mă întorn
Ca să adun polenul luminii cu săruturi,
Să îl prefac în miere și-apoi să te adorm.
Dormi! Încă nu e ora să stăm în câmp de strajă;
În locul nostru merii s-au ridicat, enormi,
Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă
Și apa se întoarce în lut și-n nouri. Dormi!
Un somn de primăvară – cum dorm în codru cerbii
Neștiutori de moartea din țipătul de corn –
În care-auzi cum crește sub tine firul ierbii;
Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm.
Þin primăvara-n brațe și mă topesc sub pături;
Dormi, chiar de la-nviere eu n-am să-ți fiu alături!
046391
0
Autenticitatea remarca poemele tale.
Sunt sonete in dioptria in care e vazut
azi sonetul si reaparitia ta pe site
mi-a inspirat si mie un sonet aprox.
in aceeasi cadenta.
Meriti laude pt formulari inspirate!