Poezie
Sonet 249
CCCXIX
1 min lectură·
Mediu
E primăvară. Zorii 'nfloresc prin așternuturi,
Iar eu ca o albină spre tine mă întorn
Ca să adun polenul luminii cu săruturi,
Să îl prefac în miere și-apoi să te adorm.
Dormi! Încă nu e ora să stăm în câmp de strajă;
În locul nostru merii s-au ridicat, enormi,
Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă
Și apa se întoarce în lut și-n nouri. Dormi!
Un somn de primăvară – cum dorm în codru cerbii
Neștiutori de moartea din țipătul de corn –
În care-auzi cum crește sub tine firul ierbii;
Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm.
Þin primăvara-n brațe și mă topesc sub pături;
Dormi, chiar de la-nviere eu n-am să-ți fiu alături!
046.421
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 249.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14005071/sonet-249Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AZ0 reGASIRE a sinelui prin intermediul unui alt sine la care aspiram devastati si indragostiti, cel din care adunam si care ne aduna- "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn, Ca să adun polenul luminii cu săruturi"
O reINTOARECERE la inocenta dinainte si dinafara noastra, o reconstituire a paradisului din care s-a scurs esenta, dar care acum revine la starea initiala- "Și apa se întoarce în lut și-n nouri. Dormi!"
O reINVIERE la care ne-am dori sa asistam, sa ne bucuram, sa fim pur si simplu acolo, insa limitele noastre ne impiedica, totusi un lucru ne ramane, "acel lucru" care ne face sa CREDEM- "Dormi, chiar de la-nviere eu n-am să-ți fiu alături!"
Am citit si am trait cu drag aceste versuri- in care mi-am regasit sufeltul si povestea lui.
Multumesc,
cu toata stima,
Antonia Zavalic
O reINTOARECERE la inocenta dinainte si dinafara noastra, o reconstituire a paradisului din care s-a scurs esenta, dar care acum revine la starea initiala- "Și apa se întoarce în lut și-n nouri. Dormi!"
O reINVIERE la care ne-am dori sa asistam, sa ne bucuram, sa fim pur si simplu acolo, insa limitele noastre ne impiedica, totusi un lucru ne ramane, "acel lucru" care ne face sa CREDEM- "Dormi, chiar de la-nviere eu n-am să-ți fiu alături!"
Am citit si am trait cu drag aceste versuri- in care mi-am regasit sufeltul si povestea lui.
Multumesc,
cu toata stima,
Antonia Zavalic
0
SHcăldură și dragoste, multă și adevărată, renăscută de primăvara care ne transformă și ne inspiră. Mi-a lăsat o urmă de nostalgie.
Cu admirație, Sorina.
Cu admirație, Sorina.
0
CVMultumesc pentru lectura si comentarii...
Cristi
Cristi
0
Autenticitatea remarca poemele tale.
Sunt sonete in dioptria in care e vazut
azi sonetul si reaparitia ta pe site
mi-a inspirat si mie un sonet aprox.
in aceeasi cadenta.
Meriti laude pt formulari inspirate!