Marinescu Victor

Buna, Maria!

ma bucura semnul tau!:) nu stiu daca mi-am schimbat stilul, dar am inteles ca poezia se ineaca in multul ei si nu cred ca mai poate fi salvata. poezia este imaginea a ceea ce simti si ceea ce simti ar trebui sa fie curajul de a trai simplu si fara frica de "moarte".

multumesc mult de semn!

as pastra doar:

"la o adică
și asta putea să creeze o stare de confort
când dormeam cu orele unul în brațele celuilalt
pe nisipul fierbinte de iulie"

desi l-as fi scos si pe iulie:). de ce e recomandat textul, nu ma priveste. pana la urma fiecare cu gusturile lui. cam atat am de spus legat de text. in plus, ceea ce ai spus in comentariul tau m-a uimit si citez: "cândva încercam să scriu după tendințe". cand am citit asta, mi-am spus ca ar trebui sa te lasi de scris. am un vers pe care il tot tarasc prin texte; "in literatura si nu numai in ea, nu se va mai intampla nimic niciodata" si e tot mai limpede de ce. e veche, obosita, tinuta in lant si se face din tendinte.

tendinte: produsul unui incest, care are ca scop perpetuarea gloriei.

zi buna!

poezia e doar aici:

"pantofii mă strâng, cobor scările ca o vrăbiuță
mă privești întâmplător
de fapt cine spune că timpul ar fi trecut?!
doar că azi port o eșarfă turquoise"

in rest e doar aprilie si canicula.

"nimic din tragismul desfoliant de constiinte al lui miller in acest poem", de ce ar fi trebuit sa fie!? ai mers mult prea departe cu "tragismul desfoliant de constiinte al lui miller", cand ea doar il citeste pe Miller.:) dar tre sa recunosc, suna misto! e chestia!!! :))) cat despre dumnezeul animist si sfatos, el nu e in niciun fel. e doar un cliseu, dar si fututul e un cliseu si cu toate astea pentru fiecare se arata altfel! :) pana la urma toti suntem un cliseu!

cat despre, sar in canapea dupa 15 ani de scris, trebuie sa recunosti ca ti-a iesit un vers bun. alaturarea asta e ca acel Miller strecurat in poezia ei. nu e nici amar, nici dulce. :)

"in plus" nu in plua:)

mi-a placut cum se desfasoara si nu pentru ca Henry Miller autorul, ci pentru felul in care se amesteca informatia stocata(Henry), cu cea livrata de tine. pentru multi poate parea simplu sa strecori un nume cunoscut, dar nu prea e. parerea mea e ca in 90% din cazuri, iese un mare cacat.

as scoate

"(oare acesta e chiar un cuvânt?)"

in plua as pastra versul asta fara "acolo" si fara paranteze

"pantalonii sunt căptușiți, Martie e rece în Amsterdam"

adica

"eu sunt tipul cu raiați gri
pantalonii sunt căptușiți, Martie e rece în Amsterdam"

si nu o mai lungesc :)

am citit cu placere!

intr-un fel sau altul alea-s nume de ingeri si sunt un final misto pentru o poezie dar, din pacate ea nu mai poate fi salvata de nimeni si de nimic, si aici ma refer la POEZIE in general(e deja moarta), iar asta e un fapt si ar trebui sa fie ok pentru noi.

Multumesc, Ioan!

Sorin, caut raspunsuri si nu ma grabesc. multumesc!

Sorin si Nicolae, multumesc frumos! :)

daca e sa sustin de ce acord vizibilitate acestui poem, ar trebui sa o fac tot prin poezie si atunci unde am ajunge daca ne-am scrie unul altuia poezii!? e ca si cum poezia mea face sex cu poezia ta, iar asta e un caz fericit pentru ca ea e o ea iar el e un el. in fine, sunt mai multe cazuri si nu are rost sa le descriu aici.

citind, am avut momentele mele de glorie:

"nu am spus nimic. mă gândesc că oricum te aștept.

nu-ți mai vorbesc. mai bine îți las un semn de pace în mine

lumina e doar un pretext pentru umbră. de câte ori mă gândesc la chestia asta se
pornește un fel de murmur în pereți.

să înghit lacomă sunetele din toate cântecele"


iar in celelalte momente am asteptat gloria:


"întâi au inventat o piatră care să mă țină aici. mi-au așezat-o în sânge.

între timp sculptez în tăcerea ta
ca în ceară.

vei ști

îmi place să cânt în gând

până la urmă au făcut din mine un instrument muzical cu pietre"

in concluzie mi-a placut si drept urmare am lasat un semn.

Victor

o gaura ce ar putea fi altceva decat o gaura!:) gaurile nu sunt melodramatice, gaurile sunt gauri in oameni, in cer, negre, albe, frezate, chele, in asfalt, in pereti, in buzunare, in ferestre, gauri peste tot si neprevazute.:)

imi place pentru ca ma simt acasa, dar fiindca se cere un comentariu elaborat(desi e total aiurea sa comentezi ceva ce iti place, fiindca se pierde din poezie si nici nu vreau sa ma gandesc cat s-a pierdut pana acum. voi ati vazut cum se sparge o nuca cand e seaca!? eh, asa o sa spargem si noi poezia maine!):

in primul rand e clar ca poezia are drumurile si oamenii ei. e la fel ca atunci cand mergi la o bere cu prietenii si ai prieteni, si berea e mai buna. la fel e in poezie si stiu ca veti spune, bine_bine, dar "asa fac toti" :). F.k si trebuie sa va dau dreptate, dar nu peste tot "se injura prin ferestre prin aer prin ziduri" si daca se injura, e ca si cum as pune o batranica simpatica sa injure :)si in cel mai bun caz injuratura ei va fi ca zaharul, dar de cele mai multe ori...adevarul e ca ti se face tie jena de nepotrivire. stiu multi autori care scriu "bine" si pe care ii "iubesc", dar care nu vor reusi niciodata sa scrie o poezie si stiti de ce!? "degeaba încercăm să ne ferim
vântul aduce mirosul de căcat până la noi" uite de asta!
din pacate in poezia prezentului
"aici nu se trăiește
aici se înjură viața" si atunci la ce mai e buna poezia? la nimic. daca nepoezia ar durea in oameni, ar fi la fel ca si cu prostia, ar urla multi: "suntem de ceva vreme eșuați la etajul întâi al căminului
de la teologie" si nu intamplator am ales versurile astea.
sa mai zic!? am sa inchei cu: "(de data aceasta nenorocul plutește deasupra icoanelor)"

imi place poezia ta. ba nu! imi place mult poezia ta! de fapt nici nu stiu daca e bine sa ii spun poezie, pentru ca in felul asta ar putea fi comparata cu alte poezii si nu e cinstit pentru ceea ce simt.

imi place atitudinea ta, nechinuita, traita, nevanduta, sincera...cate si mai cate de spus.

oameni buni, luati de priviti poetul!

Victor

"Așa că sufletul se aude chiar și în exprimarea proprie numai trupului." cat de adevarat!!! multumesc frumos!

Victor

cand pui mana pe inima, abia atunci incepe poezia! :) multumesc frumos!

Victor

"Sursa puterii este iubirea. Înțeleg și de ce nu obosiți." bine spus si multumesc frumos!

Victor

initial am vrut sa comentez de bine acest text, apoi citindul mai atent am realizat ca nu e doar un simplu text. (a se vedea raspunsul dat domnului Diaconescu). Cristina, am sa ti-o spun direct si fara ocolisuri. mi se pare ca situatia e destul de grava daca cu atat usurinta

" iar cei ca dvs. preferă sî mintă și să se preschimbe în stăpâni de sclavi și criminali monstruoși, păcălindu-i pe cei proști. Eu în curând mă voi sinucide, după ce voi termina întreaga poveste întrutotul obiectivă a vieții mele pe blogul meu. Nu mai este mult. Dvs., domunle Diaconescu, jucați teatru ca și când există psihopatii diverse, când în realitate numai proștii cred așa ceva și știți bine că nu există decât sărăcie și oameni perfect nevinovați omorâți."

dai asemenea raspunsuri. de ce esti aici!? vrei sa ne faci martori fara voie la ce!? si nu inteleg motivul pentru care? pentru ca probabil in opinia ta ai o mama "psihopata"? nici macar in gluma sa nu mai spui ca te sinucizi! mai ales in locuri ca acesta. pentru ca in felul asta oamenii de buna credinta vor avea de suferit mai mult sau mai putin de pe urma viitoarelor actiuni pe care urmeaza sa le iei impotriva ta. mi se pare ca tu profiti in momentul asta. profiti de toti oamenii care te citesc si care te vor citi pe acest site. asa cum am spus, daca te opreai strict la personaj si la suferinta lui si apoi aveai puterea sa glumesti pe seama eventualelor comentarii rautacioase sau nu, desi in cazul de fata Domnul Diaconescu a fost mai mult decat politicos, as fi apreciat acest text, aceasta suferinta. draga mea, nu esti singura care a suferit de-alungul anilor dintr-un motiv sau altul. desigur, suferinta este reala si asta se simte si mai cred ca nimeni nu va spune altfel. dar sa ajungi sa vorbesti cu atata usurinta despre faptul ca te vei sinucide in spatiul virtual(nu vreau sa cred ca o faci la propriu), nu e de dorit pentru nimeni. usurinta cu care faci afirmatiile imi spune ca te gandesti doar la tine si ca in momentul de fata ceilati nu mai exista pentru tine, chiar fie ei si saraci si bogati si milosi si nemilosi...si ce faci tu!? ce faci? ii tragi dupa tine intr-o nenorocire!? nu esti singura! pe lumea asta nu exista doar Cristina, fata unei mame "psihopate". nu iti mai bate joc de sufletele noastre cu asemenea afirmatii spuse atat de usor. lucururile astea nu se spun atat de usor, nicio suferinta din lumea asta nu se poate spune cu atata usurinta...moartea! nu iti bate joc de noi! ai curaj si traieste!

imi place textul! mergea si fara ultimul vers, dar nu-i rau nici cu el. in ceea ce priveste parerile despre viata si libertate, clar vor ramane diferite de la un individ la altul, de la un "poet" la altul, :)mai ales! din punctul meu de vedere, durata de viata si calitatea ei, este direct proportionala cu inteligenta emotionala a fiecarui individ. in ceea ce priveste libertatea nu are sens sa batem campii. :) nu putem discuta despre ceva ce nu putem intelege. desigur avem o definitie pentru ea, dar acea definitie nu face altceva decat sa demonstreze incapacitatea noastra de a intelege universul, inclusiv existenta noastra. :)

felicitari pentru simplitate!

de la o vreme oamenii au net si netul are poeti, iar asta e un motiv bun pentru ca poezia sa se piarda. inca putin si nu va mai ramane nimic din ea. din pacate sunt tot mai putini cei care scriu in felul asta, pentru ca ceilalti au ales imaginea. traiasca PR-ul, traiasca Media! :) traiasca Poetii! traiasca IMAGINEA:)

imi place poezia ta, pentru ca trateaza cititorul cu indiferenta.

Victor

sorin, iti multumesc frumos!