Marinescu Victor

ciocalata=ciocolata

Maria, nu stiu de ce, dar mi-am imaginat ca am intre degete o tableta de ciocalata amaruie. atingerea ei m-a dus cu gandul la alba ca zapada, apoi am pronuntat alba ca zapada de cateva ori. poate ca am luat-o razna, dar mi-au fost buzele amarui timp de o clipa. am innebunit? :)
apoi a fost poemul, care binenteles este mai mult decat am lasat sa para.

Cezara, am citit si iar am luat-o de la capat, apoi am simtit cum imi pocnesc stropi de roua pe fata si aveau gustul apei trecuta prin piatra. cand m-am oprit, parca am luat pe cineva de mana dupa ce am gustat o lume. ar trebui sa traim mai mult de un vers, unul prin celalalt.

Tamara, hmmm, i-am inchipuit din plastilina, rosii, albastrii, verzi si nu-ti pot spune ce placere am avut sa-i simt pe deget turtindu-se. a fost ca atunci cand eram mic si ii faceam pe ceilalti sa rada. sa ma straduiesc sa turtesc mai des! :)

Ioana, eu doar am lipit limba de cerul gurii si mi-am imaginat gustul atingerilor. nu l-am cunoscut asa si m-am bucurat de el „prin apropiere...prin absenta...prin cunoastere...prin...” cred ca am muscat in sfarsit de unde trebuie, ca sa ma descopar altfel.

Dana, si mie imi place titlul, trebuie doar sa inchid ochii si peste tot sunt doar patratele de ciocolata amaruie. ce sa fac, nici eu nu ma omor cu dulcele, de asta si beau bere. :) ma bucur ca te-ai oprit aici, a trecut multa vreme! sa-ti spun, pe curand?

Cu drag,
Victor

iti multumesc pentru semn si apreciere. tot ce-mi doresc acum, este ca acest text sa reuseasca pana la sfarsit. sper sa nu fie mult pana atunci! pe curand!

victor

Cezara, si pentru fluturi, o vara si multe flori. multumesc pentru semn!

Petrache, realul ne tine in loc si pentru el chiar avem timp in fiecare zi. pentru altele...onorat sa te stiu cititorul meu. iti multumesc pentru semn!

uneori trecem unii pe langa altii chiar daca suntem impreuna si n-avem timp sa stim tot. viata este mult prea scurta pentru intregul de care avem nevoie si ne multumim cu parti care stiu tot. nu stiu de ce, dar eu credca nu stiu nimic, doar cred ca stiu. am trait mult prea multe ca sa mai cred ceva! multumesc pentru joc si pe curand!

parerea mea este ca subtitlul se leaga strans de ultimele doua versuri. si cate semne de intrebare se pot intampla in ceea ce urmeaza. eu spun ca betia firii apuca un alt dumnezeu de picioare. clonam peste tot ce se poate, de ce nu si un dumnezeu. al meu al tau, al lor. parca valsam printre randuri de oameni ca pietrele fara sa intelegem nici macar putinul care ne-a fost dat, dar avem cuvinte si le folosim dupa putinta. nu pot sa nu asociez toate gandurile care imi vin acum, cu \"ghidul autostopistului intergalactic\". de aici si intrebarea: si daca traim intr-o vaca?

sper ca nu am batut campii! sa ma ierti daca am facut-o, dar gasesc multa neliniste aici la tine.

sunt fericit ca nu trebuie sa justific de ce imi place sa ascult sau de ce raman pe ganduri in ultima strofa. ai o steluta ne.buna de la mine si ce daca nu+i galbena. frumos!

victor

Va multumesc tuturor pentru semnul lasat si ma bucur sa stiu ca stiu ca o parte din versurile mele au ajuns la voi si poate va vor ramane. va astept cu drag! Cezara, oare cine ar trebui sa stie? ma tot intreb!

Leo, este un text ca multe altele, pe care le scriu din dorinta de a afla mai multe despre mine. dar trebuie sa recunosc, a inceput sa imi placa ceea ce simt atunci cand ma manjesc cu atatea culori sa aflu daca nu cumva exista doar una. dupa 40, ce-o mai fi!

multumesc pentru semn!

Ela, o sa fac corecturile pe ciorna de acasa, aici o sa pastrez semnul de la tine, fiindca ma onoreaza. iti multumesc pentru atentie si pentru apreciere. pe curand!

nu stiu daca ti-o dau, ca-i prea rosie nu de alta! :) iti multumesc pentru semn si mai ales pentru apreciere. pentru mine conteaza foarte mult! sper sa raman la fel, sa te pastrez la fel. pe curand!

a expirat pagina cand raspundeam si acum incerc sa refac mesajul pierdut. iti multumesc pentru nume, Cezara, cred ca sunt locuri in tramvaiul 41 in care te poti feri de aglomeratia strazii si geamurile inchise, te ascund si de mortile traite. nu stiu cat de la fel este mesajul cu cel pierdut, dar asa cum e acum, e mai bine. dupa atatia ani, tocmai in tramvaiul asta mi-am regasit copilaria si uite ca m-am apucat sa o scriu. cine ar fi crezut?

multumesc pentru semn si te mai astept!

Ema, sper ca anul asta am sa reusesc sa strabat intreaga strada. doar timpul sa-mi fie asa cum il doresc si de lung si de prielnic. nu am sa-ti pot multumi niciodata pentru cum primesti cuvintele mele. pe curand!

Ioana, si eu sper ca Duduia sa zambeasca de departe. e bine ca esti optimista! si eu sunt, doar ca uneori nu mai am ce corabii sa inec. ma bucur ca te opresti sa-mi spui si poate \"pe curand\" expira iar inainte de termen. conditiile in care il pastrez nu-s tocmai potrivite. pe curand!

Andrei, da, ma intreb si sper sa-mi si raspund pana la urma. iti multumesc pentru semn si te mai astept! pe curand!

Ioana, ai dreptate. exista intr-o forma sau alta, dar nu stiu, parca niciodata cea potrivita pentru fiecare. cateodata cred ca ne irosim asteptand..., dar poate ca atrecut deja si noi am dormit. trebuie sa recunosc ca e putin fortat somnul asta, n-am avut altceva la indemna. am sa incerc sa spun mai mult data viitoare. multumesc pentru vizita si pe curand!

Victor

Cezara, fara inima, ce rost mai are sa numar pasii, dar sa-mi spui. sa-mi spui si cine rateaza clipa, fiindca nu sunt convins care dintre cei doi. pe curand!

Teodor, iti multumesc pentru semn si mai ales pentru citire. ce ar fi versul, fara cei ce-l rostesc, sau ce ar fi sufletul fara oameni...? pe curand!

Petrache, te-ai uitat in spatele cuvantului si ai gasit ceea ce nu se vede. uneori uit ca exista mai mult decat sa vede si incep de la mine intotdeauna. iti multumesc mult pentru cum ai privit si binenteles ca imi va face placere, la fel ca si acum, sa te primesc si maine! pe curand!

exista nr.21 Lebedei, dar exista doar pentru a fi imapartit si e trist. cat despre captivi, frumos ai mai spus. cred ca intr-o buna zi va trebui sa povestim despre locurile in care am fost prinsi. cu siguranta avem de spus, trebuie doar sa simtim pana atunci.

victor

Inainte de de toate, imi cer iertare pentru intarziere!


Cezara, multumesc pentru lumina. poate am sa urc!

Teodor, bucuros de semn si mai ales de citire! pe curand!

voi inchiria!!! sa ne permitem mai mult este cu putinta, dar pierdem din esenta, cu cat toate ne vor fi noi in fiecare zi. frumos ai incaltat scenariul omului mereu dezamagit. sunt convins ca s-ar intreba de unde ai rochita si cate indepartari ai cheltuit pentru a o imbraca. copilaria ramane intotdeauna, nepretioasa!

pacat ca nu exista si sectiunea de ne-dragoste, dar exista acelasi ultim vers pentru fiecare cu aceleasi palme prelungi peste inimi. pastrez de aici in mod special strofa a doua. pentru a treia ma tot intreb daca la despartire, satul de colturi, sa aleg o masa rotunda!

felicitari pentru ne-dragostea reusita!

Ema, multumesc pentru semn si sper ca in fiecare zi pe strada asta, sa ramai acelasi copil. pe curand!

Victor