Jurnal pentru o zi

de la “Zorii isi sumecă umbrarul” am avut viziunea unei lumi tabula rasa crescută în umbra unei umbrele imense unde fiecare ins are dreptul la zorile lui și la întunericul lui prin plierea acelei mari si universale umbrele ..însă întunericul si zorile lui erau și ale celuilalt..deci necesar este învățul sincronizării lăuntrice.. ca-ntr-o simbioză ..totalitatea brațelor întinse simultan către butonul de inchidere a umbrelei..un ideal aproape de neatins..

apoi am parcurs de la următorul vers....

“unul după altul înghit pe nerăsuflate visele”..am înghițit si eu visele ca pe bomboane de ciocolată în care lichiorul de vișine este dozat în așa fel încât beția să se contureze voluntar si intentional..si am înghițit câteva..

Am tras cu ochiul la armonia voluptoasă dintre tine și ea și am surprins nevinovat ‘adierea buzelor’ unite într-o singură respirație.
Între strălucirea orbitoare a iubitei și irizațiile trupului tău și-a făcut loc iubirea, măsurând visele cu unitatea de măsură a fericirii.

Mihaela, interesanta interpretare ai lasat tu aici. e pe gustul meu. si iti multumesc. cat despre bomboanele visinii, cunosc senzatia pe care o lasa la sfarsit, cand scuipi samburii. bine ai venit pe site si te mai astept!

Razvan, ai intuit bine mesajul si asta nu poate decat sa ma bucure. multumesc de semn si de citire. ramane sa ne citim