Poezie
Drumul spre hotar
1 min lectură·
Mediu
mă gândesc să răsar
din umărul îngerului de piatră
plânge în colțul camerei
întoarse pe dos
spre lună
aburind de vise și
plăpând mă așează pe sânul tău stâng
de unde adun câte un strop
iubire
alb precum nimicul
din care ne-am născut
și am înflorit
câte unul să cununăm aștrii
din ceruri îndepărtate
îmi spune ce te frământă când
lași brațe să hoinărească în lumea mea
se caută unul pe altul
printre gânduri
niciodată cu mine acolo
plecat să caut dansul mireselor
fără prinți
le aleg frumuseții zâne
și mărgăritare
te privesc cum întorci visele
trezesc noaptea să te învelească
cu mine
cine suntem noi?
033.258
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “Drumul spre hotar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/186862/drumul-spre-hotarComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sau poate păcatul ce tălmăcește vremea desenând semne pe piatră
ne irosim privighetorile mimând locul inimii umbrind începutul
am ajuns să nu ne mai cunoaștem doar lumina alunecă de pe umărul îngerului
în nimicul focului ce pâlpâie în noi
ne întoarcem pe dos inimile să căutăm regăsirile
și azi ca și mâine bobocii se vor face flori cresăctoare de sâmânță
poate doar azi mă voi frământa în brațele tale
lăsând semnele plecării spre ceruri îndepărtate
Uite ce mi-a făcut poemul tău- e bine, e rău, cine poate ști...