frunze și flori de iasomie

Te regăsesc altfel față de trei centimetri, altfel mult mai optimist, totuși cred că ai trecut prea repede peste versuri, ai lăsat așa doar la prima mână, ar trebui să te mai întorci, sau te găsesc prea simplu față de altă dată și doar mi se pare? Oricum textul m-a dus către cele de mai jos:

cu părul răvășit în miez de noapte aud o umbră
ce coboară în veșmântul înflorit al zilei
întinde mâna basmul să-l cuprinzi
sub pleoape doar razele pătează albastru frângându-l
cercul se destramă a verde – miros de iasomie
vino aici și întrerupe gândul
doar zbaterea din aripi visul continuă
cu chipul despuiat de riduri
cerului i-am pus inima cercel

curg râuri de tăcere cuvintele doar fulgere
în anul visătorului plutim aiurea
alerg spre tine între taină licărind dorință
tu același hoinar într-o pădure nelocuită
întorcând privirea
cu miros de frunze și flori de iasomie

Exact!!! Despre asta vorbeam-despre vise si cat de hoinar poti fi printre ele!Tu, cel din\" anul visatorului\" , succes in cea lume pe care o cauti/visezi!!!

Maria, poate ca azi sunt altfeldecat mai putin cu 3 centimetri. si ca tot ai vorbit de cei trei, sa stii ca era vorba de inaltimea mea, dar acum ma urmareste o intrebare. daca sufletul imi este mai mic sau mai scurt cu trei centimetri? azi, maine poate si ieri...sunt sigur ca avem zile in care sufletul este mai putin sau mai mult. acum zambesc. fiindca vorbesc despre marimea sufletului fara sa stiu unde il purtam si daca il purtam.

azi sunt mai putin
de ce iubesc?
poate maine imi spune
si daca
sunt mai putin decat putin
raman fara suflet?
atunci ma intreb
oare am sa mai pot iubi?

Victoria, sper sa o si gasesc si multumesc pentru urare.