Poezie
Origini
pamant
1 min lectură·
Mediu
ingramadit sub talpi murdare de praf
pamant
a ratacit alb la poli
se aduna uscat peste noi
fara cuvinte
mut
asa cum il stiu
ingroapa si dezgroapa cand vrea
pe unii
tacut
se spune ca scrie istoria
macar atat sa faca
un mut
am sa trag nori peste plita incinsa a cerului
plang
sa-mi curete durerea de pe carne
s-o simta
acum
cât încă-l mai pot calca
si-i pot spune
acum
nu-s mut
doar acum
sa stie
ca intr-o zi
am sa fiu
...mut
si n-am sa-l mai calc
voi fi doar
durere din durerea lui
pamant din pamantul lui
sa stie
doar atat
voi fi si eu pamant
043
0

pamant
a ratacit alb la poli
se aduna uscat peste noi
fara cuvinte
e mut
asa cum il stiu
ingroapa si dezgroapa cand vrea
pe unii
tacut
se spune ca scrie istoria
macar atat sa faca
un mut – din pământ suntem făcuți și-n pământ ne vom întoarce, ai dreptate în ce spui tu aici, dar vreau să dezvolt un pic mai mult ceea ce eu interpretez, această muțenie a pământului uneori e transformată intr-o cană din care te înfrupți așa la zile mari undeva într-un beci lângă un butoi din care curge ca un cântec balada strugurilor ajunși licoare. Apoi tot din muțenia pământului se fac niște instrumente muzicale care scot niște suntete de bucurie sau tânguire... Vezi câtă muțenie ascunde acest mut?
Reformulez:
îngrămădit sub talpi murdare de praf
pământul rătăcit în alb la poli
se adună uscat peste noi
mut
așa cum îl știm
dezgroapă și îngroapa când vrea
tăcut
scrie istorie
măcar ataât să facă
un mut
peste plita încinsă a cerului trag norii
plâng
să-mi curețe durerea de pe carne
s-o simtă
acum
cât încî-l mai pot călca
si-i pot spune
acum
nu-s mut
doar acum
să știe
ca într-o zi
am sa fiu
...mut
și n-am să-l mai calc
voi fi doar
durere din durerea lui
pamant din pamantul lui
să știe
doar atat
voi fi și eu pământ
Eu doar propun, restul îți aparține.