meditatie

Doamne, cit soare trebuie sa fi crescut in acel copac din al carui lemn sunt facute treptele spre intuneric...

La capatul degetelor noduroase intre care se ascund ginduri , coasta aceea rupta...imi da de gindit. Aprinderea focului-semn de supravietuire....As putea sa continui cu fiecare vers, insa ma opresc.
Frumoase ginduri si trairi aici, Victor. Poezia ta merita citita cu sufletul, merita citita a meditatie, intr-adevar.

Ma tulbura putin piatra din strofa a doua. Poate daca ai fi inlocuit-o cu foc sau scintei ca sa pastrezi rotunjimea textului nu mi-ar fi dat atit de furca.

Insa...frumos. Felicitari.

Madalina, am avut un vis destul de lung pentru a putea fi scris aici. am ramas cu imaginea unui batran evreu care-mi ascundea scopul rataciri mele pe stradutele unui oras imbatranit. visul s-a incheiat si ziua mea a inceput cautand picturi. fara sa vreau am ales-o pe cea care avea sa scrie versurile. povestind cuiva visul meu, m-am trezit intre legaturile dintre noapte si zi. ar putea fi doar o coincidenta. sper ca nu am luat-o razna amintind de visul avut.

Madalina, multumesc pentru steluta si pentru cuvintele frumoase asternute-n spirala.
Elia, multumesc pentru soarele adus de tine aici

cu drag,
Victor

langa spirala lemnului ce-si pierde lumina-n intuneric- Uite așa voi începe cu primul vers , care api închide cercul, mă duc cu gândul spre coloana infinitului, e și acolo o spirală a gândului celui care a vrut să facă legătura între cer și pământ, aici dacă fac concordanță cu imaginea e scara spirală care duce undeva, care reușește totuși cu lumina ei să străbată întunericul, întunericul acesta poate fi și cel din noi.

umbra inteleptului sprijina fereastra timpului – acest vers îl pot considera de sine stătător din acest vers poți construi o imagine, un tablou care, chiar dacă fereastra este folosită în diverse poeme, aici are rolul ei aparte, ca fereastră a timpului.

ascunde ganduri intre degete noduroase- degete noduroase, e semnul maturității depline a cioplitorului în timp, a artistului care desenează gândurile sub diverse forme.

la capatul lor o coasta rupta intarata vatrai- e,i aici e tot misterul, coasta ruptă, o fi coasta din care Creatorul a modelat chipul celei care a ridicat omenirea sau poate e ceva care i s-a întâmplat creatorului, aici e semnul de întrebare…

rugaciunea aprinde foc- spus direct fără metaforă dar cu efect esențial, rugăciunea e cea care mută și munții din loc, există un pasaj undeva care… și apoi totul depinde de credința fiecăruia…

scantei matura trepte de-un pas spre poarta gnomului – un alt vers pe care îl pot considera de sine stătător, scântei , lumină și acest măturat, există ceva care trebuie poleit în lumină și acea poartă care poate avea diverse semnificații.

deschide doar crapaturi de-o pensula spre miezul zilei- pentru versul acesta meriți toată considerația și totuși aceste căpături asociate cu dimensiunea pensulei au a semnificație deosebită pentru mine, fiindcă lucrul acesta nu se întâmplă decât în miezul unei zile.

pastrator al intelepciunii ascunde taina in barba-i alba – ca o declarație acest vers, iar foarte simplu, conține în el o parte din mesajul poemului, desigur că doar barba este considerată de unii ca o înțelepciune dar faptul că ai accentuat cu acel alb, mesajul este foarte clar.

Celelalte versuri încearcă o așezare a poemului și iar interesant este versul: comorile dorm la un gand de lume.

Maria, iti multumesc mult pentru comentariul facut. am ramas fara cuvinte. ma bucura mult trecerea ta prin acest tablou si pentru care ai pictat atat de frumos. iti multumesc inca o data.

cu drag, Victor