Muză

uneori și doar uneori separ untul de pâine îl dezlipesc cu degetele pline de tine ce dacă dimineața dansează ca o toamnă în geam îmi pun ciorapi de lână și număr cate felii mi-ai pus înainte de toate mă grăbesc să respir ultima ta plecare de maine am să lipesc frunzele pe ramuri și poate te vei întoarce azi la fel ți-am cusut ruginiul de guler să nu-l arunci în ploi ți-aduci aminte fugeam printre oamenii căzuți în vise doar noi știam că după colț vom fi ca doi meri sprijiniți pe brațe încercând un sărut de mere coapte pe marginea patului doar îmi închipui timpul nu mai contează te-am închis în inimă tu umbli a nimănui dincolo de ușă ultima frunză de anul ăsta a uitat să fie verde