Jurnal

Ce huma mea!

1 min lectură·23 octombrie 2006

Mediu

peretele ca o cămașă îmi pune pieptul în evidență respir prin crăpături buzele tale lipește-te de mine nu-mi mai spune ce să fac am brațele din fier beton și-n glezne tropăie volții ascultă-mă hai îndreapta-ți sânii curentează-ți principiile poți trăi și în alb te învelește îngrămadit în piele absoarbe tot orgasmul din când în când câteva luciri te dezvelesc doar pentru mine îmi imaginez că-mi dai beep și eu te sun

023.186

Despre aceasta lucrare

Autor: Marinescu Victor
Tip: Jurnal
Cuvinte: 71
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Marinescu Victor. “Ce huma mea!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/jurnal/210252/ce-huma-mea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NM nica mădălina✓23 oct. 2006

pentru mine finalul rupe excesiv (prin aerul cliseistic al neputintei pe care vrea probabil sa o transmita) un ritm vajaitor ca o anxietate si pe care ai reusit sa-l transmiti imperativ in restul textului. da, este dorinta de materializare, de concretete a intalnirii, insa cred ca nu \"imi imaginez ca imi dai beep si te sun\" era de fapt momentul declansator al starii si nici elementul descris pana la acele doua versuri.
sau nu reusesc eu sa vad un mobil in tot tabloul asta...:)

MV Marinescu Victor✓24 oct. 2006

pai da! cam asa e cu neputinta asta. se tot repeta si ajungi la beep. :) ai vazut tu bine pe acolo, dar nu renunt la el.:) multumesc pentru semn si mai treci tot la fel. ca mi-a placut.