Fluture cu aromă de căpșuni

stau în fața unui tablou așteptările se scurg în culori n-ar fi trebuit să-mi cumpăr șevalet n-ar fi trebuit să ajungă în fiecare seară cu liftul în spate duhnind a străzi clătinate de bețivi n-ar fi trebuit să te am poate acum aș fi înteles de ce nu mă asculți dincolo de nefericirea chipului se spânzură oameni își aruncă venele prin geamuri trec dintr-o parte în alta nemâncate se prăbușesc istovite de viață sângerând tăceri roșii uneori scutur pânza de timp rămân într-o zi când mi-e dor de mama aceleași găluști cu prune din care mâinile îi ies la fel de tinere mi le aproprii de față le odihnesc cu o iubire îi cer de fiecare dată dulceață de căpșuni și întâlnesc primul meu fluture viața lui îmi pătează palmele și m-ai târziu am încercat să zbor departe părinții mei încă mai trăiesc cum i-am lăsat și mă întreb de ce trebuie să alerg fiecare zi s-o prind pe cealaltă mai plină ce lucruri mărunte când am o mamă un tată în ziua din urmă mă așteaptă bătrâni și părinți să le trec pragul întotdeauna același copil