Marina Samoila

Amintirea zborului din vis: Fâlfâit de aripi, Vorbe de păsări, Din a dumnezeirii hrană – Firimituri, Nerv destins. Pe zăpada neputinței – Urme de skiuri.

Darabană pe claviculă Piatră aruncată De pe mal Atingere alternativă De aer și apă Zbor, scufundare, zbor Fluier pe fiecare vertebră Poamă culeasă pe vârfuri Din pom Lustruită pe

Doar gând Bântuită sunt De gândul care mă gândește, Gândul care mă ninge Si gândul în ploaie, șuvoi, Gândul boare, cu aripa abia deschisă, Risipit înainte de a-l înțelege, Gândul

Al cincilea anotimp Nu sunt păcătoasă, Doamne, Dar am păcătuit. Ingerul ce mi l-ai sortit Nu mai e alb – In curcubeu l-am vopsit. Am greșit, m-a iertat Si iar am greșit. Acum, prea de tot

Fluturi bătrâni, amintirile tale, Fără zbatere, Coperți din care foile-s zburate Si culorile, Mincinos amestecate până la alb, Mimând aripile, Fulgi de îngeri desfrunziți, Amintirile

Arbore înalt Abandonat de umbră Gândul nou născut

Când am să plec, iubite Inalță-te la mare De-ți va fi dor de mine. Răstoarnă-ncet clepsidra lumii și așteaptă : Marea deasupra, cerul dedesubt. Vezi? Plouă cu scoici, cu alge și

Anul cel nou ne-a calcat pragul cu vifornita si aer proaspat, cel putin in Bucuresti. Gerul musca din obraz si aminteste de bucuria iernii adevarate a copilariei. Desi Mos Ene ma desmiarda, ma bucur

Mă ascund de mine în mine, Fug de păcat lepădându-l în fapte și cuvinte, Gândul vinovat mi se zvârcolește în minte, Mă preling din toamnă cu toamna în vine. Ingerul care mi-a fost dăruit Are

H(as) mut - H(as) respirat Neuitarea - hiena, haina haína, halucinanta, nicicand in hibernare, hamesita mereu de putrede

Plouă egal și miroase a mucegai la noi în odaie, e târziu, televizorul a stat, e șuier de apă în țevi și pe geamuri darabană de ploaie. N-aș vrea să adormi, pe muzica asta abjectă ți-aș dansa

Mereu mi se-ntâmpla-n octombrie Când ploaia pe geam o ascult: Mi-e mâhnire de mine, cea de acum, Mi-e dor de mine, cea de demult. Mereu pornesti în mine în octombrie Suflet bântuit

Ghicitul în palme Durere rosie, sfâsietoare - carne desprinsa de os, zvârcolind trupul pâna sub barbie, neînteleasa de buze, de ochi, de minte, de auz, de miros. Doar degetele-mi înteleg

La marginea patului Papucii zilei Frisonul intunericului Cu talpile reci Pe asternutul scrobit La mijlocul patului Camasa mea

Dragostea în suvoaie (rugaciune, cu speranta ca oamenii sunt inca in stare) Sa spalam cu o zi de lacrimi Relele cele mai rele din lume! O zi a plângerii, Când fiecare dintre

Simplificând Hai sa ne plimbam în padure. S-a vestejit aurul verii Si nelinistea mea odata cu el. Povesteste-mi de casa bunicii, De copii care oriunde se joaca la fel. Hai sa vedem

Caut pentru tine Cuvintele, mamă. Le dibuiesc, ouă proaspete în gândul cuibar, fac scamatorii cu ele în versuri câte două - câte trei le așez în inima ta pe rând ca în ouar să uiți de proza

Nu încă Hîîîrrșș…Lama lopeții taie pământul și îl aruncă peste capac…Bafff Hîîîrrșș……Bafff Hîîîrrșș……Bafff Sub masca de lut a durerii Mușchii lor se mai mișcă,

Toate vapoarele scufundate Si chiar vapoarele care plutesc Inalță nivelul apelor mărilor. Crește oceanul planetar De la cădrea Atlantidei și De la vârfurile de picior Inmuiate de călători La

Gemeni Unul din gând e făcut, iar altul din lut Unul e prins de cuvânt, celălalt e mut. Unul nu știe să zboare, celălalt doar să zboare mai știe, Unul se teme că nu va mai fi, altul se

Zi de drum pentru tine să tot fie nouă mii opt sute șaizeci și două de zile și încă două sute șaptezeci și patru (cât ne-am jucat noi doi de-a întrupatul) Atunci eram fluviu iar tu mă părăseai

August \'89 amintindu-mi Vietuirea era pe moarte La orizontala Agoniza Târându-se între o zi Si cealalta, mai rea.

Marina Ma visez în mare, în locul acela Nu prea departe în larg, De unde privind catre tarm Valurile par ca se întorc, Se clatina nisipul si scoicile Complice îmi acopera urma. Pot