Marina Samoila

Rapidul treisprezece, conserva 34 , ce mari calatori suntem!
Lasand gluma, te felicit pentru ironia fina, muzicala, cu ritm, rima si alte nostalgii estivale...

Imi place mult in primul rand gandul, ideea omagiului. Si-mi place si poezia in general, imaginile, secventele.
Dar nu-mi place de loc "bombonele" -suna decrepit si ironic (asta ti-a fost intentia?) si nu-mi mai place "doar" in penultimul vers(revine si in urmatorul). Poate mai lucrezi la ea.

Usile din parcuri: duble, intredeschise... mai este deci o speranta.
Unde e Alice?

Foarte delicat si trist gandul tau. Mi s-ar fi parut mai potrivit "dar nu rad de noi.." Sunt atat de vulnerabile la raul pe care li-l putem face si totusi nu rad si nu se supara pe noi. Finalul imi place mult.

DA! N-ai uitat chiar nimic! Are de toate poezia asta:si imagine si muzica si ritm si provocare si mangaiere si vulpe de print (imblanzita) si atata dragoste ca aproape ma tem sa-ti doresc sa castigi concursul. Ramai la poarta lui POATE!

Poezia asta a ta rasuceste in mine "cutite de inox":inteleg prea bine cum e "Cu frustrari ascunse de parinti proletari/strajuind fantasme"... Intre atata "dulce" curge si fierea!
Antuna are dreptate cu sonorizarea neplacuta din ultimul vers, dar eu ma gandesc la doar trei puncte (pret de o gura de apa)dupa cu (la urma urmelor strudelul e intotdeauna cu si nu de). Cum ti se pare:
"impachetand in vreo cofetarie
un strudel cu... copilarie" ?(Parca incerci sa-ti aduci aminte cu ce).
Grozava poezie.

Iti multumesc, RAO.
Ma intreb daca nu exista o predestinare a numelui pe care il port (Marina). Simt intr-adevar o legatura foarte profunda cu apa intoate formele ei, de la ocean la lacrimi.
Si cum spunea Arghezi :"poate curg, poate curg..."

Pentru ca nimeni nu ia in serios Al doilea aranjament si nu se incumeta sa decripteze ce inseamna "tramvaiul "34" ca unitate de masura pentru cultura publica", indraznesc sa spun DA, riscand oprobiul public. Imi place inocenta, daca nu e mimata.

De ce ai simtit nevoia unui vers socant intr-o poezie delicata? Erai prea cufundat in trecut si ai gasit "biciul" cu care sa-l alungi? Pana la urma prezentul e un trecut asumat, nu biciuit.
Ungherul intunecos e devorat de panze de paianjen sus, chiar daca jos e intinat de rahati de soareci.

Chiar daca vin tarziu, vreau si eu sa-ti urez "La multe cirese!" si "La multe poezii!", inspirate ca si aceasta.
E o unda in poezia ta, atat de racoroasa ca-ti vine sa-ti inmoi mana si sa-ti potolesti setea de esti insetat. Si cine nu este?

Am fugit de poemul acela care inca isi cauta Autorul (prea apasator pentru mine si o sambata insorita) si am nimerit, cum nu stiam sa spun ca imi doream, in bratele lui Pinocchio. Camasa mea alba nu mai e alba de mult. M-am tarat in vagauni si e manjita toata. Iti multumesc ca m-ai curatat cu sange de papusa. Nu mai speram o astfel de imbratisare. Si te rog, nu-ti cere sforile inapoi. Mai sunt atatea camasi manjite care-si doresc fara sa stie imbratisarea papusii!

Citeste te rog raspunsul la aceeasi intrebare (mai putin imperativa insa) pe care ti l-am dat la poezia a doua a lui Mylene (Madman?.......).
Am tinut sa mentionez ca traducerea nu ii apartine pentru a nu i se imputa greselile traducatorului (traditore?) care imi apartin. La primele 2 poezii am mentionat chiar numele meu complet. Apoi m-am gandit sa nu para un semn de vanitate, ca si cum as vrea sa atrag atentia asupra mea si am hotarat sa trec doar initialele. Poeziile ei le-am tradus din dorinta de a fi citite si de cei ce nu cunosc engleza. Si m-am straduit sa nu schimb sensul, dar se pare ca nu am reusit. Exista deja o mentiune in sensul asta .Probabil ca e corecta. Atat.

Mylene nu-ti poate raspunde de acolo de unde e. Traducere M.S. inseamna Marina Samoila (Licorna). Explicatiile le poti gasi la prima poezie inscrisa de Mylene - The eternal question: Why me?. De fapt insrisa de mine in numele ei. S-ar putea sa fi procedat gresit cand am creat un cont in numele cuiva care nu mai este printre noi. Daca vei merge la comentariul lui Nexus de la aceasta poezie vei intelege mai bine decat pot eu sa explic de ce am facut-o. A intuit socant de exact (eo dovada de mare sensibilitate, dupa parerea mea). Daca am gresit ca modalitate, imi cer scuze. Mi-am dat seama si ca am gresit introducand un raspuns la comentariul lui Nexus ca si cum ar fi fost facut de Mylele, dar prea tarziu am realizat ca puteam sa fac asa cum iti raspund tie acum, adica in numele meu si nu al ei. Nu am vrut sa creez incurcaturi, pur si simplu nu m-am priceput sa fac mai bine. Poate ar fi trebuit sa intreb inainte...
Inca odata imi cer scuze.
Vreau sa iti multumesc pentru acest site. Nu am facut-o pana acum pentru ca nu mi-a fost usor sa-i descifrez toate posibilitatile tehnice si sincer, ma intimideaza (nu sunt copilul erei calculatoarelor!)si ma fascineaza in acelasi timp. Vreau sa-ti fac o propunere: Apare o rubrica:Texte contribuite de.....la Biblioteca Virtuala Nu suna romaneste, ce-ar fi sa spui pur si simplu Texte aduse de... la... sau texte inscrise de... in....
E doar o parere.
Multumesc pentru tot!

Va multumesc tuturor. Daca va spun ca-mi vine sa plang o sa radeti!
Multumiri speciale lui Adrian pentru ca
m-a provocat cu editorialul (si mi-a dat curaj sa le trimit pe site, asa pe nerasuflate. E prima si singura mea carticica publicata, in 1995, prin grija si dragostea si efortul prietenei mele Catrinel, care din anul 2000 vegheaza asupra mea din cealalta lume) si lui Radu Lucian pentru ca a facut posibila existenta acestui loc sfant.

Iti multumesc! Pentru ca existi si pentru ca l-ai readus pe Micul Print cu tine.Emotia mea, citindu-ti randurile e foarte mare, prea mare pentru a o putea destainui fara sa par patetica.
Dar i-ai scris lui Antoine? ("...scrieti-mi ca s-antors"...) Eu i-am scris si textul tau m-a provocat sa pun si eu pe site "scrisoarea". M-as bucura sa citesti. Inafara de stelutele pe care le privim pe cer si radem, imi pare rau ca nu-ti pot da si eu multe stelute! Oricum, sa privim stelele si sa radem!

De mult n-am mai citit atata gingasie netrucata, care curge si invaluie!
In podul palmei mi-a poposit o umbreluta de papadie.

Imi pare rau, dar e pacat de titlu!
Si ar trebui sa uiti inceputul pentru a merge mai departe: atentie la gramatica - \"mai\" si nu \"m-ai\" ar trebui sa fie inceputul corect!
Nu cred ca ce ai scris e poezie ci poate incercare de versificatie. Nu transmite emotie, nu are fior.
Si o intrebare: de ce bacovia si de ce Valeriu Sterian? E ceva scris de el?
Altfel, de morti - numai de bine.

Nu! Poate nu e buna, dar e foarte trista:
sa ratezi intr-atat incat nici macar povestea ratarii sa nu-ti apara alt fel decat o zdreanta! Si asta cand? Cand devii mai indulgent cu tine insuti sau mai disperat, cand mana chircita(imbatranita si chiar mai mult)mangaie grumazul calului-vis, imbatranit si el! Poate finalul trebuia sa fie:
Vai calule, \"zmeule\"! Vai!

Regasindu-i ma implinesc!

E impresionant cate \"planuri\" si \"sensuri\" are poezia ta:de la radacini spre cer, de la tine spre lume, din cer peste lume, din radacini prin cer, prin tine si inapoi spre lume. Toate, toate intersectate in palma ta cu voluptate.
Ma regasesc cu emotie la intersectiile din palmele tale. Cred ca e o intalnire.