Viața în tren

ai capatat lejeritate dragutzule. ceea ce e bine. da' mai e un pic. :P

Mersi, totuși regret că numai atît ți-a spus poezia asta.

Pai a mai spus fata ceva: "da' mai ai un pic".. aaa, sa nu uit :p.. uitam esentialul:)))

Să vă fie puțintică rușine dacă v-ați gîndit la ce m-am gîndit eu. :)))

da' si mie mi-a placut poezia si recunosc si starea de "ce-am avut si ce-am pierdut", ba pina si hamsterii imi plac, nu degeaba am avut 13 la un moment dat :)).
P.S. eu nu stiu la ce v-ati gindit voi, da eu nu m-am gindit :))

chiar daca m-am logat in ultimele zile pe site, nu am avut timp de poezii. Stii tu de ce. Si uite, revin dupa citva timp si descopar un Anton care-mi place, spre deosebire de antonul de la inceput. Citind poezia ta am inceput sa fredonez o melodie veche, romaneasca, nu mai tin minte versurile, dar nu conteaza, pentru ca poezia ta se potriveste perfect peste linia melodica. Nu mai tin minte nici macar interpretul. Ei, vroiam sa-ti spun ca are muzicalitate. Chiar merita admirata.

vagonu' restaurant - cantina nu aduce nimic deosebit poeziei.
in rest mi-a amintit de o scrierea a mea destul de recenta pe care sunt sigur ca ai comentat-o la vremea ei.
uite mai liviule, ca oricat de prafuit este cliseul asta cu vagonu' tot ai reuist sa storci din el o zemoasa poezie.
bravos!

Rapidul treisprezece, conserva 34 , ce mari calatori suntem!
Lasand gluma, te felicit pentru ironia fina, muzicala, cu ritm, rima si alte nostalgii estivale...

Alex, ai dreptate, ideea mi-a dat-o textul tău, sau mai bine zis m-a impulsionat, o coceam de ceva timp, dar nu am gîndit poezia asta ca o replică. Lebragia, virtuala, licorna, sînt onorat că v-a plăcut. Chiar dacă nu este chiar o capodoperă, a fost ceva muncă, reveniri, ștersături, iar la ultima strofă am primit și un pic de ajutor, recunosc, nu dezvălui, încă.

Daca e pentru o navigatoare, ar fi trebuit sa se numeasca "Viata in barca". Dar e bine si asa. E, de fapt, una dintre cele mai bune poezii pe care le-ai postat in ultima perioada. Mie mi-a amintit de Bonnie si Clyde, de aventura, de calatorie.
Cine te-a ajutat la ultima strofa? Ne spui pana la urma?
Sa fie dedicata oare cui cred eu ca este?

Simona, ai și tu dreptate, dar poate e vorba de o navigatoare pe internet?! Oricum mie îmi place cu bărcuța, chiar dacă uneori apele sînt tulburi, sau chiar învolburate.
La ultima strofă m-a ajutat nexus, în sensul că mi-a sugerat s-o scriu, altfel rămînea textul fără final. I-am promis o bere.

vezi dragutzule ca am avut dreptate? toata lumea a vazut ca e altfel poezeaua asta a ta. desi zici ca ai lucrat la ea de te-ai spetit, pare scrisa usor. ceea ce e bine. nu e "stoarsa" :P
si tot mai cred ca mai ai....
:PPPPPP

draga Anton mie asta imi place cel mai mult dintre ultimele tale poezii...pare scrisa dintr-un condei si curge usor..
eu am si nostalgia calatorului incognito...asa ca din punctul meu de vedere reteta este completa.

"Raport asupra..." mi s-a parut nitelus fortata comparativ cu asta

Liviu, mi-ai luat o piatra de pe inima.
Eu vad ca tu si Radu va intelegeti de minune, ceea ce ma bucura. Sunteti pusi pe sotii din cand in cand, motiv din care eu am iesit in "pierdere" (stiti voi despre ce vorbesc). Dar nu-i nimic. V-am promis ceva, o sa ma tin de cuvant.
N-ai facut ce te-am rugat la mine, Liviu...