Poezie
Numai pietrele mor frumos
1 min lectură·
Mediu
De ce sa ne ingroape, de ce sa ne arda?
Parasita de suflet,
Despartita de cer, intinsa la orizontala,
Carnea noastra nu stie sa dispara discret.
Ce mai ramane din noi devine umila hrana
Pentru bacterii si alte vietuitoare primitive
Care ne devoreaza incet, prea incet.
Parasita de suflet, carnea noastra
Se descompune incomplet,
Ca florile in glastra: mirositor si abject.
Orgolii, orgolii, orgolii...
De ce am merita sa fim mai presus
Ca florile sau ca alte vietuitoare sub soare?
Numai pietrele mor frumos
Si uneori copacii -
In picioare.
033.773
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Samoila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Samoila. “Numai pietrele mor frumos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-samoila/poezie/15605/numai-pietrele-mor-frumosComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Splendid! Bine-ai venit pe www.poezie.ro!
0
Omul este regele creatiei deci orgoliul sau este indreptatit pana la un punct.Din pacate prea devreme am abdicat si acum ne simtim straini in propriul nostru regat.Oricum respectul pentru cele mai \"neinsemnate fiinte sau lucruri\" este o atitudine demna de un suveran intelept.
0
