Marina Bernicov

Îți mulțumesc. Literatura însă, cum spunea Cehov, nu-mi e nevastă, ci ibovnică. Neveste îmi sunt scririle altora. Cât despre nunta mortului, sunt doar cuvinte scurte, scrise de copilul eu amintit, în felul în care nu înțelegea el nefericirile celor mari. Și da, era atunci vorba despre nunta unui mort.

La o bere sau intr-o sala de conferinte, astfel de polemici ma ingretoseaza de fiecare data. Singurul progres cu care ma mandresc este acela de a fi invatat sa ignor discriminarile de tipul \"esti rusoaica, esti comunista,rusii au facut..au dres\". Eseul domnului Galateanu nu se voia a fi pro comunism, asa cum s-a afirmat aici, iar cei care o cred n-au facut decat sa certifice ca autorul are dreptate. Nu suntem inca istoriceste distantati de comunism ca sa putem evita amalgamarea absurda a artei cu politicul. Nu vorbim aici nici de \" Rosu vertical\" si nici de \" Mitrea Cocor\" ,sa aruncam doar o privire la Baba. Arta de propaganda? E mai putin Baba prin faptul ca taranca e reprezentata tinand o furca?
Traducerile din literatura rusa (\"Maaaarea literatura rusa\" cum obisnuiesc s-o numeasca profesorasi de liceu, doar pentru ca le suna cunoscuta expresia,nepricepand o iota\")s-au oprit la clasici. In \"noua era\" post comunista s-a tradus Soljenitin si Rasputin ( sa fie oare din cauza \"Arhipelagului Gulag\"?) Departe de mine ideea de a contesta valoarea literara a operelor sus-numitilor, dimpotriva. Imi pare insa ca se face cunoscuta cu ostentatie scriitura anticomunista intr-o jalnica tentativa de reabilitare. Sa reabilitam ce? Sa facem public faptul ca si rusii au avut prigonitii lor? E de prisos, ar trebui s-o stim. Nu cumva se face o impardonabila confuzie intre ideologie, literatura si literatura ideologica?
Literatura rusa s-a mentinut \"mare\" inainte, in timpul si dupa epoca totalitarismului.Acum insa, cu sacii in caruta democratiei, operam o \"riguroasa selectie\". Tot ce e rusesc \"e depasit\", \"comunist\" sau \"nu e vandabil\".
Multumiri domnului Galateanu ca i-a amintit pe Solohov si pe Fadeev, cu amendamentul ca l-a uitat pe Gorki.

\"Sunt un om rau. Sunt un om bolnav...Sunt bolnav de ficat..\" citez din memorie din Insemnarile din subterana ale lui Dostoievski. Nu cred ca e o simpla coincidenta.

Si, domnule galateanu, pacatul cel mare e tendinta asta condamnabila, dar umana, de a asocia un complex cu un comportament:daca tot cred ca sunt vazut asa, de ce nu as actiona pe masura?
Iar a nu spune in sensibile metafore, nu inseamna a nu simti... ce e de facut, de exemplu, cand \"simti enorm si vezi monstruos\" ca si Caragiale, dar nu poti spune?

Si..domnule Galateanu, plicticosi sunt aceia care isi intortocheeaza simtirile pana intr=atat incat poezia devine tratat de logica...intelegeti dumneavoastra care va sa zica la ce fac apel.Poezia, cred eu, ar trebui sa fie sentiment pur, durere pura, fericire pura, pura si cursiva.. ceea ce lipseste in creatiile vedetelor de pe acest site.. e un fel de, Caragiale din nou, \"eu, eu sunt un intelectual..\"
Sau poate, eu sunt o femeie nici desteapta, nici in alt fel, ca sa pot pricepe.Asa ca citesc tot ceea ce e mai plicticos.

Nu stiu sa ma strig. Nici in lume si nici in cuvant. Pentru asta te rog sa ma ierti. Poate ca e sablonard, poate ca e insuficient, poate ca e pueril, stiu sigur ca e un oftat.Ce-am incropit eu este un oftat. E o izgonire din sine. E o resemnare dupa care innebunesti intrebandu-te..\"si-acum, de-acum ce fac?\" Si toata viata ta, mica, mica, ti se-arata de o mie de ani. Goi. Cand oftezi din tine sensul avut.

Suntem uneori, nefericitii de noi, departe de lume fara sa facem un pas.Poate pentru ca simtim mai mult suntem izbiti de ziduri cu mainile ridicate, somati sa ne caim pacate nestiute, greseala de a fi noi. Ceea ce ai scris tu e pentru mine poezie. Departe de mine in a simti ca poezie incriptarile de prisos, tratatele de \"logica poetica\".
Pacat ca poezia ta nu a fost luata in seama.

...titlul, citat din memorie, al unui cantec urlat al lui Vladimir Visotki.. absurdul ordinii sociale careia nu i se putea plia. O \"conferinta\" despre brusca iluminare demascand chiar fericitului iluminat rostul lucrurilor. Constatarea drumului in sens invers. Si cat erai de convins pana in mometul de luciditate ca te duci cu avant inainte!
Am facut o simpla conexiune si am vrut s-o spun.

Farmecul poemului consta in haina de femeie gravida pe care a imbracat-o de asta data dragostea in banala ei repetitivitate. In nastere ar trebui sa se si implineasca, nu? ( iertaciuni, punct strict feminin de vedere).
Ai uitat sa adaugi in subtitlu \"Pentru Cici\". Ma insel?

In acelasi inexplicabil mod, textul a reaparut la locul lui.
Nu mai conteaza ce s-a intamplat cu el, decat pentru a evita alta data repetarea situatie. Multumesc

Tocmai ma pregateam sa va intreb in ce masura un text prelucrat intr-o mare proportie ( adaugat, nuantat ideea, prelucrat imagini)poate fi considerat nou? Este vorba de acest text care este doar scheletul a ceea ce am vrut sa fie. M-am pripit.
...cand am constatat ca in mod inexplicabil mi-a disparut un text. Este posibil sa fie vina mea? Care alta poate fi cauza? Este vorba despre \" Noaptea fantanilor albastre\", text care mi-e foarte drag, cu toate ca nu am pretentii absurde ca ar fi valoros.

Nu vom sti niciodata cu adevarat cum e, daca nu am trait-o. Blestemata fire omeneasca!
Va recomand http://adina.port5.com. Ca sa va izbeasca realitatea.

Intr-un birou pe undeva, in spatele calculatorului(de asta data mare, mare noroc pentru mine nemernica masina )mi s-au umplut ochii de lacrimi. E un altfel de plans, de care nu am avut parte in ultimul timp. Pentru asta iti multumesc.
Cred, cu incrancenare cred, ca daca fiecare din noi, norocosii cu bunici, ar scrie despre, ne-am emotiona la fel de mult si de fiecare data altfel.Pentru alt suflet. Si o carte carev sa cuprinda cateva zeci de bunici ar fi hrana pentru nefericitii fara de ei.

Ivan,:-)

Uite, cu toate durerile (de unde si obsesiile), ma bucur. Asa cum ma bucur si de Vasotki urlandu-mi tabagic in ureche, cum ma-ntristeaza si bezmeticii aceia franti ai lui Cehov, cum ma-nspaimanta suprarealistii lui Leonid Andreev, ..
Poemul nu e oare un Sentiment(in sensul larg al cuvantului)?
Mi-as dori numai sa-mi pot transmite obsesia mai bine decat o fac deocamdata, s-o fac sa urle, sa scanceasca, sa zambeasca..alte si aceleasi manifestari ale unui sentiment..Iti multumesc ca ai citit.

Ce-i de facut atunci cand cuvintele nu ni-s suficiente SA SPUNEM? Deznadejdea spusa trebuie la infinit amplificata ca sa exprime deznadejdea reala. O astfel de tristete(iata inca un cuvant insuficient..)este indivizibila.. Numai unul ca Okudjava cerea odata unui deznadajduit sa-si imparta cu el durerea:jumatate-jumatate. Ca sa-i fie celuilalt mai simplu.

Pliata cu o \"absurda corectitudine\" pe ceea ce gandeam citind in ultimele zile.. \"Invitatia la esafod\" si \"Apararea Lujin \" ale lui Nabokov. Pliata si pe \" absurda corectitudine\" a diminetilor mele rutinate din ultimele interminabile luni. Citind-o, am crezut ca am scris-o eu azi-noapte si m-am straduit atat de mult sa uit ca sa supravietuiesc, incat am reusit si cu propriile mele ganduri. Ai omis doar gandul ca pionii pier cu atata usurinta, regii sufera atat de mult prinsi in fatalul lor patrat!

Pentru cei care cunosc taina..caci pe sangerarea acestei taine, data multora, cunoscuta de putini, s-au scris crochiurile.. Nu-i asa? Da, teribila incapatinarea aceasta de a nu te refugia ingenunchiat ca intr-o scorbura in sumanul mortii! Poate pentru a da o meritata sansa amintirilor sa ne devoreze in liniste. Sunt convinsa ca regii au vagi amintiri in sepia ale tablei de sah rasturnate, asteptand un nou joc, altul, altul..

Adevarul??!! da, Adevarul.. Ceea ce ar trebui sa fie Binele..Adevarul mocirlos amestecat cu minciuna si fariseismul. Da, asa existam. Poate ca ea crede in iluzia pe care i-o construiesti, caramida si ciment, trainica inaltare in fiecare zi, zi, zi..Conturat tabloul unui om adevarat. Atat de real incat poti animalic urla vazandu-l pretutindeni..