Þara în care trebuia să te naști

Asfințit în săptămâna patimilor, Noi, Memoria Și țara pe care n-o cunoști. Þara tuturor deznădejdilor În care sfinții se plimbă nefericiți pe ulițe, În care Dumnezeu e beat De la moartea lui Rubliov. Þara-n care urletul stepelor, Se izbește-n biserici, Þara-n care trebuia să te naști. Stepa de ziua ta Și eu Mireasă fără voal Tăcută În urmă. În țara tuturor bețiilor, Singura în care iubirea ține loc de nepotriviri Þara lui “iubit” și “drag” Þara lui “împotrivă.” Þara în care Dumnezeu l-a iertat Pe Vîsoțki Demult. Þara în care trebuia să te naști. În zori de ziua ta Acasă Mame balaie nasc Fii cu ochi albastri. Te urmez în țara în care nu te-ai născut, Îngrozită că te vei uita peste umăr cândva Că vei slobozi câinii. Să vă privesc cum dansați goi ca Zorba, ca Rasputin Ca Dumnezeu nefericit Și cum plecați în zori călcând Peste împrăștiatele cupe, Peste mirese. Mama naivă din stepă, Aprinde candela și-n noaptea asta Pentru sufletul meu fără țară Și iarta-ma, Îl urmez crezând Că l-ai născut tot tu.