Marin Tănase

Uneori lumea mea e un urs de pluș fără ochi, îmbrăcat în alb și-un copil cu ochi mari lângă el, spunând poezii un urs cu blana roasă de molii și glasuri, cu geam spre balconul îngust, visând

Vino, amară noapte, sudoarea crescîndă a mîinilor galbene, te las în alcovul verde, ca și azi-dimineață, cînd îmi băteai în geamul rece de promoroacă, degetele cu sînge, și, mai în

Stau într-un borcan rece de hrană expirată, printre melci morți și tulpini de Elodeea. In jurul meu înoată faianța murdară, pereții plini de igrasie, chiuvetele umplute cu ambalaje expirate și

In camera galbenă becul s-a spart. Igrasia inundă foamea stelelor muiate în rugina fierbinte din pîntecele bisturiului disecat de nori. Acum totul e în beznă și focul lumînării este

Azi e-o zi frumoasă cu soare, dar gândurile noastre sunt departe, pustii de-atâta umblat aiurea, nemâncați, nedormiți, gândurile noastre sunt lămâi, sunt pomii fructiferi ai bunicii. Când nu mai

Mîzgă surdă din fier dormi în patul de abis pe arcuri scîrțîinde, reci spre somnul unui vis. Ploaia curge albastră ca soarele, doar somnul vreunui vis nătîng dispare, cum lebedele

Tristețea spală dinții gurii de metrou cu apa stoarsă de pe șine, din pasul greu răsar tulpine spre geamul negrului hublou Metrouri zboară de pe șine rîzînd spasmodic. Pe roțile din plumb

Plimbat pe zăpada roșie, de ce aripi în inimă lustruind covoare prin toamna arsă, lunecînd peste zidul mîzgălit de plîngere, de ce frunze de smochini asexuați, mirosul lebedei pe ape, mirosul

A coborât palid sufletul din tramvai i-am mirosit fruntea printre alte flori ale câmpului din palma lui ușoară, s-a apropiat de ochiul meu stâng ca un vuiet am deschis pleoapa întâia oară și

Eva purta blue-jeanși de la mall era înaltă, blondă, cu părul mare și lung, precum îi place, toți știau că-i o tîrfă ratată izgonită din RAI (așa-i zicea sectorului: Raionul Amintiri

Viața pe trotuare uscate, bei, clădirile murdare lumea-și întinde mîna peste frunți sordide, ca o boare peste fiare contorsionate, undeva, într-un punct imaterial stăteai cu o lumînare în fața

De ce sunt aici, în dreapta un stîlp de telegraf butoaie cu gunoi așteptîndu-mi plecarea, parcă văd un tavan deasupra printre neoane albe palpînd în fața mea, pe scaune, trecătorii unei

Calc pe stelele tale, noaptea, cum pescarii își înoadă bărcile în valuri. Răsună pe ape clipocitul norilor, se aud ghindele înotînd căci vîsla este din stejar. Sorb luna ta netedă ca pe o

Frunze prin soare smălțuiesc noaptea verde, crengi scuturate

Lasă vântul să numere zodiile timpului ce trece prin noi, spune-i pe nume când îți plouă în gând și te-ntrebi unde-i ploaia. Vântul o s-o ducă departe la mine în vis, să-mi scrie numele tău

Iată-l, e Grigor, înfipt în cuie, de fiecare dată spre casă, prin caiete ucrainiene cîte un vers, tot zîmbind, zîmbind; hai, prietene, în palmă stigmatul în tălpi, mereu zdrobit de patul

Te-aș ține de mâini pe calea ferată ți-aș lega ochii în aburii trenului negru ce-aleargă nebun și funebru prin inima noastră legată. Aș prinde-n fereastra murdară șuvițe din șoaptele tale

Zburam într-un ou plutitor, eram o tușă de Dali, deasupra cerului înnorat cu păsări albe mâinile aveau gust de hamsii dintr-o mare nevăzută de mine, vroiam să fiu albatros, să fie nisipul

Când îmi treci prin minte, ești aproape desculță mă rotesc în jurul tău, ca un titirez în abisul vulcanilor muști din prăjitura cu caimac, parc-ai călări un cal alb cu frunze galbene pe bluza ta

Șipotul surd prin chiparoși, uliți cu praf, fum lemnos arde

Mă simt ca aseară, pe bulevard, topit și ud, cînd în dreptul casei cu obloane roșii obloane roșii, dalele nu mai erau mai erau, iar în pămîntul jilav, mai aproape, mult mai aproape, două

Hai în parbrize, cu o lumînare stinsă, să mîncăm creveți și pîine mucegăită știi, Lavinia, orice lumină are sfîrșit cobori scările într-o oglindă Hai în pancarte Globetrotter cu mîinile

Doi îndrăgostiți dorm în ceasul cu pendulă și aripă albastră. Deasupra lor, zăpada, casele, în loc de soare cîntă o pasăre măiastră ecoul munților. Nuntă tristă, ca două căldări albastre la