Poezie

Să privim răsăritul

1 min lectură·30 noiembrie 2005

Mediu

Vino, amară noapte,

sudoarea crescîndă a mîinilor galbene,

te las în alcovul verde,

ca și azi-dimineață, cînd îmi băteai

în geamul rece de promoroacă,

degetele cu sînge, și, mai în spate,

casele arzînd, ca niște lumînări,

de cînd ai lăsat muzica să curgă,

frumoasă noapte, vino,

ca și cum speranța ar fi o pată

pe umărul ei umed,

prin lemnul mesei la care scriu

poezia asta sau ce vrea să fie,

din ce-am visat azi-dimineață,

întins pe podeaua asta neagră,

călcată de amor și tălpi

înodate în mine, dar acum

cine-o mai strigă surd,

ca pe o piatră aruncată spre

planetele și-așa inexistente,

hai dincolo de gardul ăsta putred,

să privim răsăritul

în pădure

022.622

Despre aceasta lucrare

Autor: Marin Tănase
Tip: Poezie
Cuvinte: 114
Citire: 1 min
Versuri: 23
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Marin Tănase. “Să privim răsăritul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-tanase/poezie/153382/sa-privim-rasaritul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IP ioan peia✓1 dec. 2005

A răsfoit prin scrierile tale. Lucruri subțirele, firesc, pentru un elev, dar ici și colo interesante. Nu prea ai suflare pentru construcții mai ample. Totuși, poema de față, pare că a căpătat curaj și a reușit să convingă. Nu atât prin maturitatea scrisului, cât prin fior și sinceritate. Se simte trăirea poetică. Un anume mod de a vedea și recepta lumea. Foamea de miracol. \"Vino, amară noapte,/
sudoarea crescîndă a mîinilor galbene\", \"casele arzînd, ca niște lumînări\" , \"ca și cum speranța ar fi o pată
pe umărul ei umed\" , \"hai dincolo de gardul ăsta putred,/
să privim răsăritul/ în pădure\" sunt promisiuni de vers care ar putea vesti un poet ce se poate lua în serios. La drum!

IP ioan peia✓1 dec. 2005

În grabă, am pus o virgulă complet anapoda. Scuze!