Poezie
Libertate
Imnul Izbăvirii
2 min lectură·
Mediu
Se-aprinde o stea peste lumea pustie,
Și noaptea se frânge în rază târzie,
Un om singuratic, cu pasul tăcut,
Își caută drumul spre locul pierdut.
O mamă își strigă copiii prin sate,
Prin case rămase cu ușile-ncuiate,
Iar vântul mai poartă, prin noaptea de jar,
Un cântec de jale, ce plânge hoinar.
Sub grele tiranii și ceruri de smoală,
Pământul a plâns într-o lume goală,
Iar oamenii-n lanțuri, cu sufletul frânt,
Și-au dus libertatea ca pe-un jurământ.
Pe bănci de școală, pe ziduri surpate,
Îți scriem sfânt numele, Libertate,
Pe creste de munte, pe valuri și stânci,
Pe frunțile celor ce-au stat prea mult plângând.
O, Libertate, lumină cerească,
Fă inima lumii din nou să iubească!
Cât timp mai e-un om care poate spera,
Nu moare pământul, nu moare iubirea!
Nu moare nici omul, nu moare lumina,
Și lumea întreagă își află izbăvirea!
O, Libertate, te chemăm către zare,
Tu ești în suflete veșnica chemare!
Și vine o lumină din zarea cerească,
Ce face sufletul lumii din nou să renască,
Iar frica se stinge, iar lanțul se frânge,
Când omul își află puterea de-a învinge.
Tu nu ești doar glasul unui singur popor,
Ci visul din suflet al tuturor,
Ești pâinea speranței, ești dreptul de-a fi,
Ești raza ce spune: „Vom învinge într-o zi!”
O, Libertate, lumină cerească,
Fă inima lumii din nou să iubească!
Cât timp mai e-un om care poate spera,
Nu moare pământul, nu moare iubirea!
Și dacă mai vine o noapte amară,
Vom ști că și noaptea spre ziuă coboară;
Că steaua nu moare, chiar dacă-i târziu,
Cât timp mai există un suflet viu.
Iar dacă ne-ntreabă urmașii cândva
Ce-am apărat când lumea se prăbușea,
Vom spune cu lacrimi, privind către zare:
„Am apărat omul, lumina și-o mare
De visuri ce n-au vrut să moară-n uitare.”
O, Libertate, lumină cerească,
Fă inima lumii din nou să iubească!
Cât timp mai e-un om care poate spera,
Nu moare pământul, nu moare iubirea!
Nu moare nici omul, nu moare lumina,
Și lumea întreagă își află izbăvirea!
O, Libertate, lumină cerească,
Fă inima lumii din nou să iubească!
Libertate, speranță, iubire și viață,
Tu ești lumina ce lumea o-nvață!
Libertate...
Lumină cerească...
Nu moare iubirea...
Nu moare lumina...
003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 369
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 59
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Libertate .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205328/libertateComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.