Poezie

Cetatea gândurilor

2 min lectură·16 septembrie 2026

Mediu

Cetatea creierului, zăvorește-o bine!

Ai grijă cine intră-n ea,

Căci cai troieni sunt mulți pe dinafară,

Care, odată intrați, te vor dărâma.

Cântărește un gând pe zeci de fețe

Până ce dreptul de cetate-i dai;

Mai bine mai puține, dar supuse,

Decât dușmani ascunși în cap să ai.

Prin lume vei păși atuncea harnic,

Și nu-ți vei irosi viața în zadarnic,

Iar faptele, doar gândului supuse,

Nu vor pieri în umbrele apuse.

Lumea gândurilor, lume de iele,

Prieteni și dușmani tu ai printre ele;

Învață, deci, de-a le cunoaște,

În îmbierea lor vezi ce te paște!

Sub zâmbetul unui gând aristocrat

Se poate ascunde cine știe ce damnat;

Dă-i masca jos și privește îndelung,

Vezi în el ce prăpăstii se ascund.

Să ai vreo două-trei la care ții,

Dar să știi că-s ai Luminii copii;

Chiar de-s modeste și nu sunt strălucite,

Să știi că de Lumină-s izvorâte.

Sunt gânduri care zic că lumea au creat,

Că ele te-ar purta spre al Veșniciei palat;

Lor li te-ai închinat, altare-ai ridicat,

Dar nu pot dovedi mereu dacă-i adevărat.

Vezi gândurile ce te-au ajutat,

Să te ridici din animal te-au îndemnat;

Lor liberă intrare să le dai,

În ele sprijin, reazem și tovarăși ai să ai.

007

Marin Corneliu Dobre. “Cetatea gândurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205312/cetatea-gandurilor

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.