Fragmente
* Gând către, tine, Toamnă*
M-am luminat, de tine, Toamnă... De ramuri firave de galbenul ținându-se cu ale sale buze sihastre de liniștea ce-o poartă umbra nopți.
M-am luminat de
Fragmente
* Gând către, tine, Toamnă*
M-am luminat, de tine, Toamnă... De ramuri firave de galbenul ținându-se cu ale sale buze sihastre de liniștea ce-o poartă umbra nopți.
M-am luminat de
O suflare din umbra stâncilor armate se scurge precum un râu în trupul pomului cel palid. Rar crengile se-nalță cresc spre norii cei din noapte - luminând cu al lor suflare străzile inguste, umplute,
Maxima Iubiri pictează Sulfetul, îl modelează... îi dă universul - un ocean de foc; iar apoi într-o ramă îl pune, din stele și îi cântă, îi cântă dragăstos... viața. Apoi, pe fruntea-i, lăcrimează,
O suflare din umbra stâncilor armate se scurge precum un râu în trupul pomului cel palid. Rar crengile se-nalță, cresc spre norii cei din noapte - luminând cu al lor suflare străzile inguste, umplute
Agățat de aerul interior al sihastrului, în reverie printre corbii cu aripi structurale, dese târam după mine trupul meu despicat de labirintul nopți.
Palmele mecanizate ale corbilor ticăiau precum
