Agățat de aerul interior al sihastrului, în reverie printre corbii cu aripi structurale, dese târam după mine trupul meu despicat de labirintul nopți.
Palmele mecanizate ale corbilor ticăiau precum
O suflare din umbra stâncilor armate se scurge precum un râu în trupul pomului cel palid. Rar crengile se-nalță cresc spre norii cei din noapte - luminând cu al lor suflare străzile inguste, umplute,
O suflare din umbra stâncilor armate se scurge precum un râu în trupul pomului cel palid. Rar crengile se-nalță, cresc spre norii cei din noapte - luminând cu al lor suflare străzile inguste, umplute
Maxima Iubiri pictează Sulfetul, îl modelează... îi dă universul - un ocean de foc; iar apoi într-o ramă îl pune, din stele și îi cântă, îi cântă dragăstos... viața. Apoi, pe fruntea-i, lăcrimează,
Fragmente
* Gând către, tine, Toamnă*
M-am luminat, de tine, Toamnă... De ramuri firave de galbenul ținându-se cu ale sale buze sihastre de liniștea ce-o poartă umbra nopți.
M-am luminat de
Fragmente
* Gând către, tine, Toamnă*
M-am luminat, de tine, Toamnă... De ramuri firave de galbenul ținându-se cu ale sale buze sihastre de liniștea ce-o poartă umbra nopți.
M-am luminat de
