Proză
Maxima Iubiri
1 min lectură·
Mediu
Maxima Iubiri pictează Sulfetul, îl modelează... îi dă universul - un ocean de foc; iar apoi într-o ramă îl pune, din stele și îi cântă, îi cântă dragăstos... viața. Apoi, pe fruntea-i, lăcrimează, plânge cu suspin toate lumii necazuri, iar... deodată, zâmbește - îi zâmbește să-i trimită un alb voal, să se acopere, Sufletul. Iar la final, îi adaugă misterul în ochii, lui de soare, încât nu toți, nu... nu toți să-l găsească; să-l găsească numai cei care nu-l caută. Nu îi dă glas, nu îi dă auz, nu are nevoie, Maxima Iubiri apare când focul, cerul, apa, pământul, toate sunt în armonie
001.734
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Bogdan
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Bogdan. “Maxima Iubiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-bogdan-0025237/proza/1749551/maxima-iubiriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
