Fragmente

Fragmente * Gând către, tine, Toamnă* M-am luminat, de tine, Toamnă... De ramuri firave de galbenul ținându-se cu ale sale buze sihastre de liniștea ce-o poartă umbra nopți. M-am luminat de ploaia de frunze fumuri... șoptind aleeii cu ale timpului valuri. M-am luminat de lumină. ** Decor ** Lacul lăcrimează cu o adiere prin seară. Prin seara cu păr înstelat, cu zâmbet înmierăsmat de petale roșii, cu ochii din flăcări pictați. Parcul glasulu-i mut. *** Visul *** Prin focul fără fum mi-aș dori să cutreier. - Să înnot prin el, să beau din el! să mă îmbăt cu focul fără fum. Până ce se va scufunda inima... topindu-se... ... Până ce focul fără fum în leu se va preface, pe ochii-mi ieșind; înnebunind: glasuri, auzuri, mirosuri. ... Lacul în ocean! Orașul în munte! - - O... ale tale, tu, Toamnă iluzi mă constrâng cu alb. Culoarea-ți mută față de mine... Tu, Toamnă!... cu păr înstelat, fără de zâmbet, cu ochii din sticlă sculptați... ... Culoarea-ți de pământ, zăpada năvălește pe aleea cu valuri. - - Tu, Toamnă... Fără de galben... măcar... . M-am întunecat de tine Iarnă... Tu Iarnă carceră a Toamnei! **** Dormitor **** Se dezbraca incaparea de mobila... Varul cade, se stinge lumina. Totul... in bezna! Ah! S-a scuturat totul din mine. - Și totuși m-am luminat de tine Toamnă... Tu pășești domol pe frunzele... eterne uitând ecoul care l-a produs focul fără de fum intern.