Poezie

doar frica te mai salvează

2 min lectură·1 mai 2013

Mediu

ce se ascunde în spatele acestei grimase

și în jurul pereților, cât mai adânc

viața aceasta e trăită în vârful picioarelor

într-o liniște care poate fi separată

de toate celelalte nimicuri

și de restul de zer,

ca și când ai decupa aerul de urma pașilor

reflectați în vitrine

(mă,

barba ta crește direct pe lumea cealaltă,

din ea se vor naște alte religii

și tot atâția zei mincinoși)

ești fericit când doar frica te mai salvează

numai astfel poți urla cât mai adânc, ur-lă!

această dragoste atât de minunată

e la fel de albă ca fața lui john doe

e-hei, câtă melancolie ascunde acest umăr

și câtă tandrețe se află sub fiecare pas

n-ai aer, n-ai aer

și nu mai e nimic de respirat, nici un fel de chip

și nici un alt etcetera nes-fâr-șit

(aici, păpădico,

n-a mai înflorit liliacul

e o primăvară la fel de târzie

de parcă niciodată n-a fost vreo iarnă

sau alt anotimp)

în vârful picioarelor

pe stradă colindă reflexia mea

care nu știe să iubească decât definitiv

și până la filtru

ca țigările noi

cât mai adânc, în jurul pereților

taci, taci dracului,

bat cu tălpile goale

și nici un drum nu are urechi

să m-auză!

016.604

marin badea. “doar frica te mai salvează.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14028923/doar-frica-te-mai-salveaza

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Mi-a plăcut prima strofă dintre paranteze.
Oricum, bună treabă ai făcut de 1.05. cu textul acesta. Reușit!