Poezie

VANTUL DESERTULUI

1 min lectură·22 martie 2008

Mediu

Ucide-o, zdrobește-o, calc-o în picioare...

Pentru că Ea nu mai e ființă,

Pentru că Ea a calcat legea sfântă,

Pentru că Ea a gustat din fructul interzis!

Dă drumul șoimului să zboare

Lasă-l... să-i scoată ochii.

Amândoi!

Deoarece...

\"Chinul vine din ochii ei!\"

Toți vreau s-o vadă moartă!

Și Tu... jură, pe viața ta,

Că nu vei avea milă,

Atunci când vântul deșertului

Îți va umple ochii cu praf cenușiu.

Când razele crepusculare

Îți vor tortura trupul întreg

Când cămilele se vor răscula împotriva cailor...

Nisip, pietriș, soare... și liniște.

Prea multă liniște...

Liniște ce te sufocă,

Îți taie respirația, te face se leșini.

Și nisipul arde sub picioare.

Sângerează tălpile desculțe...

Și orice piatră sângerează...

Și orice rază sângerează...

Și trupul Ei sângerează!

Se aude doar vuietul vântului

Amestecat cu sunete deșarte.

023.734

Mariana Stratulat. “VANTUL DESERTULUI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-stratulat/poezie/1774745/vantul-desertului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Îmi place enumerarea din penultima strofă. Reușită poezia. Am sesizat o cacofonie. Chiar dacă ei pus ghilimelele.

Multumesc pentru parere! Pe langa ghilimele, am pus si... trei puncte! Dar, la sugestia d-voastra, voi schimba acele versuri.