Mariana Rogoz Stratulat

Frumos! Dorința puternică de reînnoire admite, necondiționat, orice schimbare.
Și aceasta vine din ochi, presupunând motivul visului ca posibilitate sigură de modificare, din zbor, sugerat aici de aripile tăiate (o oarecare îndoială), din sărut (amintind neîmplinirea în plan erotic - provocator de suferință - ceea ce se presupune a fi determinat această nevoie de schimbare)și, în final, elementul purificator, apa, a cărei curgere ar salva situația: metamorfozarea într-o altă ființă. Mai pură, mai încrezătoare, mai îndrăgostită.

Motivul vântului capătă o nouă valență: stabilitate în timp și spațiu. Asociat cu trăinicia cuvântului, vântul naște speranțe și încredere. O trăire intensă străbate întregul poem susținută de participarea directă a tuturor simțurilor: olfactiv, vizual, tactil.Astfel poezia are un caracter concret senzorial.

Deși titlul ne trimite în zona renunțării, versul final exprimă ferm dorința de revenire , de întoarcere la viață. Verbul-laitmotiv \"nu vreau\" ocupă poziții esnțiale în structura poeziei (incipit, central și final) oferind acesteia stabilitate, rezistență și echilibru. Anafora vine să lumineze intenția de revenire la viață.
Aș recomanda, conform cerințelor acestui site, folosirea diacriticelor, pentru evitarea eventualelor confuzii.

Un frumos sonet în ritm de primăvară! Forma fixă a poeziei nu micșorează bucuria de a trăi în anotimpul reînvierii. Cele 14 versuri împărțite în 4 strofe: două catrene urmate de două terțete sunt echilibrate structural și bine armonizate în planul ideilor. Ne atrage atenția adresarea directă către Primăvară (personificarea \"vino Primăvară...căci ești împărăteasă\")prin care se realizează un dialog intim în cadrul căruia sentimente și emoții puternice. Anafora din strofa a doua (\"să guști\", \"să guști\", \"să plîngi\") întărește ideea mai sus exprimată.
Referindu-ne la lexicul poeziei constatăm o strânsă legătură între eul poetic și conținutul sonetului. Cuvântul exprimă stările interioare, limpede și clar.

\"Bucurii de primăvară\" surprinde cu acuratețe câteva scene de trăire sensibilă la nivelul percepției vizuale. Comparația (\"ochi ca migdalele\"), personificarea (\"un izvoraș... sare într-un picior\") măresc emoția întâlnirii cu primăvara. Poezia are o formulă prozodică modernă prin care se accentuează atitudinea participativă a autoarei la tot ce se întâmplă în natură.

O interesantă \"colivie cu fluturi\" nerăbdători să evadeze pentru a descoperi lumea. O altă lume dintr-un alt timp. Efemerul în infinit!