moartea mea e la el

privesc neputincioasă la moartea mea învelită într-o bucată veche de ziar dusă de o oarecare palmă unui cerșetor care poate m-a iubit printre țevile găurite de foamea îndurerată a genunchilor noștri urlîndu-ne sînii și nelaptele verde peste ultimul spasm al geamului maror cărunt al răvășirii de noi caut o lanternă în mine îmi caut cerșetorul moartea mea e la el ascunsă într-unul din buzunarele de la pantalonii săi verzi sărind precum o lăcustă de aer peste brațele mele împăturite a semn chicotind ca o puștoaică pe patinoarul de lut al obrajilor tăi moartea mea e la el agățată papion în jurul ombilicului așteptînd să o smulg și să o doară albul ei nisipiu